În România se minte în permanență, cu acoperire deplină la toate nivelurile. O țară fără lideri, fără agendă clară și asumată, fără reacție publică consistentă cu largă răspândire. Un prag istoric. Ar mai fi întoarcere? Înoarcere la ce? Suntem...
Pare un termen pretențios, abstract, folosit mai curând pentru a atrage atenția. Sau dimpotrivă. Cu efect de omisiune, tocmai pentru că pare elitist, sofisticat, atoateștiutor. Să revenim la ce se află dincolo de etichetă. Un moment de răspântie îl...
Nu suntem o excepție de la normalitate. Suntem doar niște rătăciți, departe de o gară pe la care nu mai trec trenuri… Un neam necăjit, inerție, ignoranță, indiferență. Să fie o definiție? Sau doar o stare puternic instalată? Sursă...
10 martie, 40 de Mucenici, 4000 de delegați. Figuranți la un spectacol politic de primă mână. Reușit. În urale prelungite și aplauze nenumărate. Pentru o țară căzută în banal, un banal prelungit, profund și păgubos, evenimentul a fost strălucit. ...
Ce se întâmplă cu o țară, cu o lume, o realitate care nu mai dispune de un viitor de substanță, asumare și o capacitate de desprindere dintr-un trecut confuz și toxic? Nu se întâmplă nimic! „Nimic” însă, înseamnă multe! Lasă...
Trăim cu impresia că 2017 este un an încheiat într-o rutină colectivă de regândit, alunecând la vale, prin forța lucrurilor, spre alte orizonturi. O privire retrospectivă, fie și ca o listă simplă de întrebări, ar putea aprinde lumina în dormitor....
Trezirea recentă, în pieţe, ar putea deveni un „boule de neige” care, rostogolindu-se de la criză la criză, să genereze o masă critică pozitivă, deschisă la transformare. Inundații cu vești proaste, blocaje multiple și dezvăluiri ruinătoare pe domenii dintre cele...
Diversele sezoane guvernamentale, o colecție de imposturi și ratări, numai bune pentru presa de scandal, au generat o lume pe cât de precară, pe atât de perversă. Eșecul, minciuna și infracțiunea s-au impus ca stări principale, cu practici și asocieri...
Revenind la “realitatea curentă”, adică la universul precar al vorbelor, resentimente, frici, bucurii puse pe tarabă și aniversări de top, un consens bine colorat (si pătat) se așterne pe traseu. Trăirea individuală și colectivă a discordanțelor exprimă direct, pe...
Iubita noastră patrie se află în fața unui prag critic major. De mai mult timp, dar se pare că intervalul pe care îl parcurgem în 2017 este un top toxic și păgubos. Iubita noastră patrie, ca lume curentă,...
În România care este, a fi în opoziție pare a fi doar o ambiție de cartier… Care ar fi diferența între iluzie, scandal și prezență efectivă? Minoră. Influenţă pentru viața publică în contexte din ce în ce mai confuze și...
Campania electorală a fost, în mare, o colecție de basme. Guvernarea cere fișa medicală. Într-o Românie nu tocmai robustă, cu dependențe și slăbiciuni puternic instalate. O rostogolire, uzuală în România care este, de evenimente, căderi și ridicări în prim-plan,...
Viața curentă, măcinată în rutină, stresată de surprize multiple și obosită în onorarea obligațiilor curente, se retrezește în țoale festive ori de câte ori calendarul îi amintește date importante. De la cea de naștere, de fapt cel mai prețios...
O “stângă” are omu’! Când, unde, cum? Cu cine și prin ce mijloace operează la vedere? Sau în culise. În România care este… Avem social-democrație în România? De când nu mai avem? Am avut vreodată stângă democrată, după căderea comunismului?...
Trump la Casa Albă, Moldova înainte de turul al II-lea, start în campania pentru parlament în România. Revenind la oile noastre. De la caz la caz, în contexte interne, regionale și globale pe cât de haotice, pe atât de păguboase....
„Proiectul de țară” apare deocamdată doar ca o știre. Într-un pachet confuz, expus ușor orfan, la atenția curentă, pe multiple planuri. În România care este… La munte și la mare. La mare înghesuială de probleme, confuzie și alertă. Pe...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
