„România înainte!“ – fişa medicală
Trump la Casa Albă, Moldova înainte de turul al II-lea, start în campania pentru parlament în România. Revenind la oile noastre. De la caz la caz, în contexte interne, regionale și globale pe cât de haotice, pe atât de păguboase.
Ușor grăbiți în lentoarea lor, PNL anunță „România înainte”, răsfirați în Piața Revoluției, printr-o combinație sui-generis cu „Platforma România 100” a premierului tehnocrat Dacian Cioloș. O seară cu invitați de top, în absența unor jucători proprii abandonați sau ascunși în culise. Deci sincronizare deplină cu împrejurările.
Dincolo de acestea, câteva întrebări greu de evitat:
• Între care vor putea alege ca reprezentanți autentici pentru populație în ansamblu, pentru regiuni, pentru comunități diferențiate prin nevoi, tradiții, opțiuni politice și angajamente asumate?
• Care ar putea fi valorile, credințele și viziunile menite să inspire și să lumineze noile guvernări prin victoria celor care reprezintă, în majoritate, diverse identități în pluralismul care este?
• Care vor fi pachetele de programe, concrete și ambițioase, prin care cei care vor parveni la putere vor da coerență și continuitate politicilor publice în următorii ani?
Scuze pentru utopia interogativă creionată sumar. Intenția a fost de a explicita abordarea, în ipoteza unui răspuns. Era, desigur, firesc, în intervalul pre-electoral să se contureze câteva “ipoteze de lucru “. Glasuri firave, altfel vioaie, câteva minute pe zi – (la TV), chiar ambițioase.
Ele sunt ușor fertilizate de o stare critică profundă și extinsă pe piața politică internă. Un impas pe cât de banal, pe atât de generalizat, rezultat din utilizarea bolnavicioasă a criticii și a democrației, a economiei de piață, libertății de expresie într-o țară ca a noastră. Cât mai este, a noastră…
Iată de ce, apropierea alegerilor parlamantare s-a transformat treptat, dintr-un prilej de bucurie colectivă, entuziasm și abnegație, într-un semi-coșmar. Cu ieșire in indiferentă, absenteeism și ranchiună. Întrebarea-cheie a devenit azi: cum trecem și de asta? Cum scăpăm? Ce mai rămâne de făcut? (Adică de înhățat…)
Cât privește alegătorii, ei nu își mai pun întrebări. Eventual, răspunsuri gata făcute, simple dependențe, ritualuri sumare de a reveni în piețe, seara, la cules de pungi și poze. Doar câțiva ani (10 – 15) de hoinareală perversă și haotică a noii democrații în “România care este” au scos la iveală un surogat ieftin, formal și neproductiv pentru interesul public.
În 11 decembrie 2016 vom avea un simplu “concurs de frumusețe”.Totuși, chiar și așa, voturile trebuie jucate. Competiția trebuie simulată, prezența și “alegerea” trebuie exprimate. Oricum, indiferent de rezultatele finale și formale, nu mai este loc de surprize. Un calm deplin și steril s-a instalat profund în competiția “democratică”. O producție bollywood de serie.
Atunci, apare întrebarea! De unde prospături? Cu ce ieșim la vitrină? Că în pivniță, are grijă DNA să stabilească prioritățile…
Iată de ce identificarea de “prospături” merită scuzele de rigoare. Nici măcar nu este rea în esență. (Problema e că politica nu se ocupă cu esențe.) Poate, doar esența dizolvată a țării s-a diluat in apă chioară.
Așa avem, deja, pe taraba electorală marfă proaspătă. Nu va fi singura, fiind deja anticipată de alte câteva zâmbitoare amatorisme pline de zel și parfum occidental de salon.
“România înainte!” poate mai sincer și productiv ar fi fost, “România încotro?!” . Dar, vine pe piață “in the very last moment”…
Să nu pierdem vremea cu speculații mediatice despre culisele cazului. O “fișă medicală” a demersului, pornind de la prezumția de nevinovăție, sinceritate și bună intenție, ar putea face bine derulării pe piață a unui scenariu oarecum subit scos pe ecrane.
Conținutul și formulările explicite ale mesajelor scrise și verbale exprimă cu bun-simț aceeași abordare ca cea probată în “guvernarea tehnocrată”. Mult bun-simț. Prin evaluări corecte, ipoteze de lucru, strategii pe termen mediu și lung, deschideri creative. Un veritabil “masterat” despre guvernare într-un spațiu dificil, marcat de stagnare, chiar regresie păguboasă și destructurare extinsă la nivel local, regional și național. Fapte, mai puțin.
Ar fi chiar interesant și de apreciat un masterat, chiar un doctorat explicit. Autentic, într-o țară în care una dintre cele mai productive industrii a devenit cea a doctoratelor contrafăcute.
Problema e că, prin rol, misiune și responsabilitate performanțele Executivului, oricât ar fi de tehnocrat, păreau dedicate altor finalități. Adică, pentru guvernare.
Așa, avem prin guvernarea tehnocrată o bibliotecă de acte virtuale de guvernare într-un interval deosebit de critic. Și acum, ca o împlinire a acestei aventuri de top, un produs final. Pentru alegerile din decembrie 2016. Am putea spune, ”interesant”.
Trăim, totuși, într-o lume deprimant de „interesantă”! Inundată în senzațional, uluitor, catastrofal. Totuși, mutarea “România înainte!” se impune ca un pilon, declarat și asumat efectiv pe o piață haotică, falimentară.
O simplă fișă medicală ar putea fi deci utilă.
1. De fapt, ce înseamnă “înainte” pentru România?!
• Desprinderea de un trecut încărcat în confuzii, eșecuri, trădări și regresii pe multiple planuri, în contexte contorsionate, cu jucători din ce în ce mai dubioși, vânduți în multiple direcții sau doar lor!
• Asumarea prezentului problematic, marcat de sfidări, vulnerabilități și lipsit de surse de neînlocuit pe plan material, instituțional și uman.
• Totuși, o deschidere curajoasă, calificată și responsabilă pentru prezent și un viitor coerent, temenic instalat în realitate, benefic în sens colectiv. Sau ce?!
2. În ce contexte?
• Puternic ambivalente, dominate de stări temeinic instalate în timp, tolerate, chiar exploatate în sens egoist care au generat un mediu “otrăvit”, inerțial, chiar regresiv.
• Spațiul actual de operare ar putea fi de fapt generator pentru startul unor evoluții negative, haotice, și atotcuprinzătoare pentru 2017, cu prelungire consistentă în anii următori, pe multiple planuri. Exista si acest “inainte”…
• Iată de ce, sfidarea contextului ține tocmai de menținerea unui echilibru minimal de supraviețuire, sub o expunere permanentă la lovituri, dezechilibre și fundături care consumă nu doar energia publică disponibilă, dar irosește orice șansă de desprindere.
3. Pentru cine?
Este doar o ambiție personală sau de partid? Ar fi ieftin și fără ecou. S-a văzut chiar de la miting. Deci, înainte pentru înaintași ? Cum rămâne cu cei de pe margine ?
• Asumarea unui proiect de largă cuprindere implică nu doar o desprindere de trecutul rezidual și prezentul păgubos. Implică dedicare! Dedicare țării? Care țară? Mai avem țară?!O țară vie. Țara nu e un “ce”!
• Ar mai fi grupuri-țintă clar definite, asumate și chemate în proiect. Nu e ușor! După 25 de ani de joacă de-a democrația, reforme, mineriade și căderi suspecte de guvern, administrația nu prea mai scotocește în cutia poștală.
Pe de altă parte, o diferențiere calificată și responsabilă pe nivele de dezvoltare, regiuni, parteneriate efective, abia ar contura un meniu potrivit pentru a retrezi apetitul public.
• Nu în ultimul rând, (fiind marcat de “viitor”), un pachet de tendințe emergente, anticipabile cu trimitere la factorul uman, (tineret, familie, comunități) ar continua o asumare reală pentru oameni, pentru români care se resimt tot mai orfani, pe un teritoriu tot mai al nimănui.
4. Cine poate?
• Concret și efectiv în contextele actuale tot mai inflamabile, expune fără protecție la influențe predominant critice, chiar ostile, pe o piață regională și globală departe de a fi prietenoasă în blânda noastră patrie… În PNL nu e prea mare inghesuiala..Atunci ciolosim in divese medii, artistice, medicale, antrprenoriale.
• Deci, factori responsabili, individuali sau colectivi, capabili și organizați, liberi de influențe oculte; recunoscuți și influenți în structuri multiple pe plan intern și extern. Sună pretențios. Da, numai așa mai decolează “căruța neamului”.
• Complementari și coezivi într-o diversitate pluralistă care derivă din principii și valori nu din pachete toxice de interese oculte gestionate în culise. Întrebați la DNA dacă a mai rămas careva potrivit pentru astfel de pretenții…
5. Resurse
Avem resurse?
• Umane, materiale, instituționale. Sau doar supraviețuim într-un prezent tot mai toxic, dependent de trecut, cu simple cadouri preelectorale?… Măriri de salarii, pensii. De fapt, ceea ce “funcționează” curent și masiv este tocmai risipa de resurse, într-o destrăbălare nelimitată, în absența unui orizont public declarat, asumat și urmat.
• Solidaritate internă și externa. Lipsită de ținte și ambiții, vindem ieftin resurse strategice, poziționări de invidiat în spațiul regional și implicări riscante în intervale de răspântie la nivel regional. Dar cel mai trist și paăgubos vine din declinul solidarității interne. O indiferență individuală și colectivă se propagă ca o metastază vioaie. Fragmentare, izolare, desincronizare pe multiple planuri devine boala neamului. Avem lideri care să-și asume această sfidare și să ne scoată “înainte”?
• Desigur, mai rămân sfidările pieței. Pe plan intern și extern. Dacă mai există diferențe…
Care a fost, va fi, pornind înainte… raportul între resursele umane, naturale și contextuale pe care România le va da pe nimic, le va ignora, le va lăsa jefuite cu zambet cosmopolit, sau pur și simplu se va dovedi incapabilă să le pună în valoare în contexte din cele mai dinamice și contradictorii. Acesta ar fi unul dintre orizonturile pentru “înainte”.
Deci?
6. Suportul public
O temă gravă… Mai avem așa ceva în România 2016? Dincolo de pensionari stresați, scandaluri stupefiante și spaime extinse livrate ieftin pe media?
• La nivel popular. Tot mai sumar, efemer și primitiv.
Care ar fi, deci, noua modalitate de raportare la oameni, comunități, națiune prin care prezența publică în plin examen electoral să recapete sens, valoare, greutate?
• La nivel instituțional.
Un faliment tot mai extins. Greu de stopat. De întors pe “drumul cel bun”. Dincolo de molima corupției, restartul administrației publice cere o relansare sistemică. Ceea ce nu e doar o promisiune de viitor, ci o revoluție a prezentului funcțional. Norme, proceduri, practici, recunoaștere, promovare, prin finalizare de proiecte clar definite. Stăpânirea prezentului este unul dintre secretele accesului la viitor.
• La nivel antreprenorial
Dincolo de performanța propriu-zisă, pe o piață confuză și instabilă, prezența mediului de afaceri autohton rămâne o sursă de neînlocuit. Un factor cu potențial constructiv, de acoperire profitabilă pe nevoi și oportunități, model de performanță și valorificare a resurselor. Ce loc și rol i se distribuie pentru a duce “înainte” o țară tot mai expusă la faliment?!
7. Prin ce mijloace?
Alegerea mijloacelor spune multe despre ținte, jucători, resurse. Dar poate fi și doar o opțiune aletorie, conjuncturală.
• Contextul electoral ar putea fi, ca spațiu virtual de operare, dincolo de competiția propriu-zisă, sursa directă pentru selecția căilor și soluțiilor. Alegera instrumentelor descrie cel mai clar jucătorii.
• Pe de altă parte, tocmai confruntarea electorală ar putea formula reorientări multiple, mutații în identificarea de resurse, asocieri și mobilizări inedite favorabile unui efort major la nivel public. Oscilația între partizanat și parteneriat rămâne o sursă deschisă la reprezentări adesea surprizătoare în problema selecției mijloacelor, a căilor și parchetelor de soluții asumate.
• Desigur, valorificarea experientei regionale, în Europa post-comunistă, integrate eterogen într-o Uniune Europeană instabilă și tot mai confuză, provoaca nu doar accesul la abordări divergente, dar, tot mai des, dileme dificil de depășit. Alegerea unei căi, într-un labirint obositor, pune sub îndoială termenul “înainte”…
8. Care sunt capcanele?
Prezentată și asumată la nivel de Piața Revoluției ca formulă strategică (“România înainte!”) și ca brand individual (D. Cioloș – 100 de idei…), PNL se aruncă de la balcon. În brațele mulțimii de alegători. Sigur… rămâne de văzut cine va fi în 11 decembrie 2016, acolo. Adică, la vot. Cu încredere și determinare. Intenția laudabilă pentru deschidere spre viitor nu imunizează însă oferta la întrebări și teste ruinătoare.
• Personalizarea ofertei rămâne o rețetă curent utilizată electoral în România postcomunistă. Lista “eroilor neamului” în prag electoral este largă și s-a finalizat adesea prin blocaje și declin ireversibil. Simpla reîmpământare pe teren real a liberalismului în România post comunistă, rămâne un pariu…
• Poziția de prestigiu, cu PM în funcție, ridică nu puține aspecte problematice. Compatibilitatea politică și morală cu misiunea de brand partizan PNL, ce poate rămâne o problemă de drepturile omului, dar pusă în cârca unui guvern technocrat, eterogen și nu prea performant ar putea deveni mai curând un bolovan legat de colacul de salvare….
Rămâne de văzut ce va conta.
• Campania electorală nu e doar un simplu eveniment într-un loc istoric. Ieșirea în teren presupune prezență, confruntare, relevanță pe o plajă de alternative mai mult sau mai puțin relevante și convingatoare.
În câte alte direcții vor alege jucătorii politici să mergă înainte? În ce măsură diversitatea va bate unicitatea?
Text publicat și în Insectar politic.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
