Un succes fatal

10 martie, 40 de Mucenici, 4000 de delegați. Figuranți la un spectacol politic de primă mână. Reușit. În urale prelungite și aplauze nenumărate. Pentru o țară căzută în banal, un banal prelungit, profund și păgubos, evenimentul a fost strălucit.

 

Un discurs semnificativ (care ar putea fi sursa?), sistematic, aplicat, cuprinzător. Pe o piață politică săracă, ușor sterilă, centrată pe polemici simplificatoare, adesea isterice, nepregătite.

O surpriză? Poate, mai curând o premisă, o intrare într-un demers instituțional ambițios, puternic autoritar, distructiv și cu efecte multilateral amplificate pe planuri dintre cele mai dureroase. Mult cinism, ambiție și o viziune acaparatoare pe o piață publică și politică din ce în ce mai precară. 

Ar putea fi, dincolo de exigenţe morale curente, și o sfidare la o inerție generalizată ce acaparează de câțiva ani România ca țară, ca stat, ca populație. Nu vă mai plângeți de Dragnea! Avem ceea ce merităm… Deja miorlăim. A devenit confortabil să ne plângem, să ne minunăm de informații scandaloase, cu surpriză și aspră delimitare. În vorbe. În ziare. La TV. Uneori, în Parlament. Deci, textul citit cu detașare, picior peste picior, de cel mai influent om din stat, cu fișa de caz a unei țări în declin acut este, în sine, un moment critic. Ciudat, cine l-o fi elaborat (era român?). Plătit de Dragnea și prezentat sub firma PSD.

Un act de curaj? De ambiție de a fi impresionant în țară și peste graniță? Nu prea avem în ultimii ani, pe piața politică, la nivel de lideri, o marfă similară. Deci, e o marfă sau un mesaj? În contextul actual, cu o „guvernare de serie”, într-o inundație de critici și contestări, fișa medicală a României pusă pe tapet cade ca un scurt-circuit într-o benzinărie părăsită. Mă întreb cum au citit ambasadorii și cei care raportează către diverse capitale, în noul context, după eveniment, cu cărțile pe masă? Sau sunt simple basme?…

Evenimentul.

O capcană confortabilă. Prezență masivă. Contestație modestă. Derulare de rutină. Rapoarte contradictorii confecționate în cabinet, procedură jalnică. Eliminare cinică a oricărei alternative. Final sumar. Aparent, o țintă atinsă! Pentru cât timp? Cu ce ecouri reale în interior? Cu ce impact la nivel de politici publice, efectiv proiectate, asumate și implementate? Ca eficiență de moment, evident, un record. Care ar mai fi partidul cu o capacitate internă de procesare de astfel de evenimente?

Întrebarea este: ce va urma după eveniment? De fapt, cui folosește efectiv „succesul”? Dispune PSD și conducerea actuală de un teren efectiv de operare pentru a pune în pagină documentul declarat? Cât de asumat este ca proiect, program? Care ar putea surprizele intervalului, în viitorul apropiat (2018 – 2020)? Nivelurile de incertitudine, instabilitate, incoerență sunt în creștere și se combină în variabile greu de conceptualizat, calculat și gestionat.

Iată de ce, multe dintre promisiunile făcute cu tam-tam, pe teme dintre cele mai acute pentru populație, pentru schimbări structurale, pe baza unei stabilități instituționale consistente, să se dovedească a fi, în scurt timp, simple vorbe, inteligent formulate, de doi bani. Adică, fără acoperire, fără suport, fără implicare efectivă.

Grav… Dezamăgirea devine subit o sursă de vulnerabilitate fără leac. Viitorul promis să fie mult mai scurt. Aceasta dacă nu cumva ritualul din 10 martie nu era decât o telenovelă de acoperire pentru acțiunea cu efecte imediate de a reconfigura într-o formulă inedită noua „familie regală” a PSD. Sub voievodul de cartier obsedat de siguranța personală.

O simplă „ruletă rusească”

Nu! Nu are legătură cu Rusia. Este doar un mecanism cu largă răspândire în spații haotice, precare, cu acumulări de tensiuni și amânări. Un hazard ucigător.

România este pe deplin calificată pentru aces sindrom și chiar dacă până acum l-a practicat în scurte episoade, în contexte dintre cele mai diverse, cu jucători dintre cei mai ageamii, am putea intra subit într-un regres dur.

A da cu fruntea în pistol ar putea deveni un hobby cu largă răspândire, la diverse niveluri, măcar și pentru a acoperi îndelungate înșelăciuni, rateuri și trădări. Noul turism penal, peste mări și țări, indică „resurse” consistente. Pachetele de dezvăluiri aflate în diverse poșete sau serviete sunt pe cât de relevante, pe atât de consistente. Un „run-away train” gonește pe meleagurile patriei și când se va tampona cu legea și DNA, miliardul invocat va fi numai bun pentru timbre fiscale.

Ce va urma?

Probabil, nimic. Nimic la nivelul mediului politic intern. În vecini, pe „dreapta” centru, în pivniță. Ăștia când încep să tacă, nu poți să-i mai oprești. O simplă ciorovăială pe talk-show-uri adormitoare. Rămân „supărăcioșii” din afară. Funcționarii internaționali, plătiți să apere, să reclame, să atace în numele unor standarde fără de care locul lor de muncă, misiunea, rolurile nu ar mai avea sens, legitimitate, rost.

Curată belea pentru Dâmbovița! De la ce prag? Cu ce efect? Care ar putea fi ecoul interior? Greu de spus. Și aceasta este deja o veste proastă. Până nu vom fi amendați, noi ca și alții din jur, nu vom înțelege regula!

Există ieșiri?

În PSD, cazemata e proaspăt renovată. Un beton proaspăt, cu fier forjat bine plasat la orașe și sate. Vot consistent, entuziast, multilateral răspândit. Pentru cei acceptați a fi votați. În PSD nu există noțiunea de „diferit”. Ca viziune, integritate, preocupare. „Cine nu e ca noi nu există!”. O regulă de bază în a fi stăpân pe o lume, oricum ar fi ea. Fără egal, fără diferență, prin supunere oarbă. Problema e că nu întotdeauna stăpânii lumilor sunt și stăpânii realității. Iată de ce locuri dintre cele mai sigure s-ar putea dovedi a fi în cartiere ca Rahova. Parteneriatul cu DNA rămâne o utopie incomodă, inevitabilă și permanent enervantă. Greu de diluat în festivism și bilanțuri de moment.

Noul „Panou de onoare” consacrat la Congres ar putea fi pentru moment un nou altar. Să vedem cine se va ruga, care va fi adevărata „credință” și unde și cum ar putea fi găsită „mântuirea”…

Avem un nou început sau un nou sfârșit?

 

Articol publicat şi în Insectar politic.


Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.