Anxietatea informațională

Pare un termen pretențios, abstract, folosit mai curând pentru a atrage atenția. Sau dimpotrivă. Cu efect de omisiune, tocmai pentru că pare elitist, sofisticat, atoateștiutor. Să revenim la ce se află dincolo de etichetă.

Un moment de răspântie îl constitutie adoptarea la nivelul Uniunii Europene a unui cadru normativ operațional și cu largă acoperire pentru protecția datelor personale. Pentru protecția persoanei. Implicațiile sunt numeroase.

În primul rând, o recunoaștere la nivel comunitar, pe spații de operare multiple a uneia dintre cele mai acute și larg răspândite sfidări din viața curentă. Apoi lansarea unei noi „gramatici” de percepție, evaluare și operare pe o tematică vastă și contradictorie. Nu în ultimul rând, suportul și, la nevoie, presiunea pentru o implementare cât mai amplă, diversificată și promptă într-un domeniu care ține de viața personală a cetățeanului european.

Ușor surprinzător pentru o tematică centrată pe teme strategice, cu greutate și amploare la nivel teritorial, structural, centrate pe confruntări, competiție și, nu de puține ori, marcate de finalizări menite să acapareze prima pagină. O tematică mai curând domestică. Prin subiect, arie de acoperire, dezvoltări și costuri directe și imediate. De fapt, un teritoriu ignorat, abandonat, lăstat la voia întâmplării… Paradoxal, primele implicații sunt mai curând contradictorii, chiar negative, marcate de inerție, indiferență, ignoranță. Dar, de fapt, este o trezire la realitate.

Ceea ce este scos la lumină, luat în lucru, împins pe piață, prin noile norme și proceduri europene are ca efect, de loc secundar, o recunoaștere la toate nivelurile a efectelor contradictorii ale informatizării generalizate a vieții curente. Pentru tot ce mișcă. Indivizi, familie, comunități, elite, clienți, pacienți, asociați, animale de companie și toți ceilalți.

O recunoaștere a persoanei ca valoare, țintă și jucător pe o piață emergentă și profund contradictorie. Vom avea, în intervalul următor (2 – 4 ani) un pachet eterogen și ușor toxic de experiențe individuale și colective, de impasuri manageriale și, de ce nu, de dileme instituționale multiple de la Bruxelles până în satul vecin. Toate vor fi însoțite, hrănite și tulburate prin pachetul de trăiri directe, scoase în prim-plan, transformate într-un teren de joc pe cât de mic, pe atât de solicitant.

Iată de ce pachetul de drepturi și obligații inclus în Regulamentul nr. 679/2016, privind protecția datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date devine un pilon esențial în înțelegerea, abordarea și aprecierea noii gramatici de operare a vieții curente.

Există desigur și un „pachet critic” de raportări, reacții, replieri care va marca intervalul următor. Înțelegerea, recunoașterea și asumarea lor va condiționa sever și amplu o implicare reală în gestiunea riscului pentru un domeniu foarte sensibil.

Să începem cu identificarea câtorva dintre carențele, vulnerabilitățile și fricile asociate dinamicii acestui domeniu.

1. Aglomerarea informațională

Expus la surse multiple, într-un spațiu derivat din acumulări dezordonate, aleatorii și o gestiune minată de amatorism și neglijență, mediul informațional este sărac în criterii, reguli și practici bune (algoritmuri procedurale corecte). O simplă aglomerare de date, știri, dezvăluiri discutabile, derivate din reacții simplificate sau ambiții minore.

În raport cu rigiditățile totalitariste sau tradiționalismul expirat, această răbufnire haotică duce sau la un faliment operațional minor, o dezordine păguboasă însoțită de un stress al mediocrității.

Consumerismul informațional este puternic marcat de kitsch, atât ca sursă, cât și la recepție și consum. O utilizare falsă a libertăților și oportunităților derivate din revoluția tehnico-științifică. Mediocritatea colectivă bate standardele tehnologiei ambițioase.

Eforturile normative la nivel instituțional sunt fie ignorate, fie marcate de o slabă susținere. Implementarea noilor coduri UE dedicate datelor personale apare, cel puțin deocamdată, ca un caz tipic de indiferență, ignoranță și inerție. Nu numai în România.

Nu de puține ori, tocmai datele personale ale utilizatorului în calitate de „producător” sau consumator consituie link-ul esențial și adesea, „virusul” care contaminează harababura generală. Gestiunea acestora, conform noului cadru UE, se va transforma într-o bătălie oarbă, cu sincope în spații înecate în detalii imposibil de urmărit. Viața „reală”, este substituită printr-o inundație atotcuprinzătoare, consumatoare de timp, energie și trăire autentică.

Multiplicarea datelor personale este influențată puternic de curentul general, iar dezordinea se poate instala în mod „firesc”, inhibând încercări oneste și profesionale de cuantificare, stocare și accesare.

Drepturile persoanei, definite clar, se pierd în acest vălmășag dinamic și contradictoriu.

2. Dependența de informație

Accesul și consumul de informație s-a impus tot mai ferm printre nevoile și cerințele cu răspândire mare și cu efect dominant în viața personală, colectivă, comunitară. Ceva există abia când a fost formulat și ca informație. O contaminare generalizată pe cele mai variate aspecte ale vieții curente, redefinite informațional conform unor standarde și proceduri, pe cât de tehnice, pe atât de expuse la hazard.

În context cu generațiile anterioare, care dispuneau de o memorie individualizată, rutine familiale, de vecinătate, istorii personale derivate din experiențe simple, în mică măsură derivate din surse externe, acum tot mai des și tot mai amplu, viața personală derivă masiv din „informatizarea” componentelor de bază ale trăirilor, gândurilor împărtășite. Adio, Freud!

„Industria” clișeelor existențiale a copleșit viața curentă. Chiar și viața intimă. Adâncimile interioare sunt abandonate pentru suprafețe dinamice, elaborate, livrate și susținute de mecanisme ale industriei informației, cu o ambiție, capacitate și influență care, prin exclusivism trimite spre ridicol practicile marxism-leninismului. O dependență informațională generalizată, fără limite și cu dezvoltări pe cât de haotice pe atât de agresive a devenit un pilon major al lumii în care trăim. Trăim? Poate doar așteptăm ultimele știri.

3. Dispariția alternativei

Ca sursă, arie de operare, înmagazinare interioară, invazia informațională actuală nu iartă nimic. Întreaga colecție de trăiri personale, interne, interpersonale, comunitare este acaparată de producția masivă de clișee mentale, trăiri și modele de comportament, într-o diversitate aparentă, subordonată sever criteriilor mercantile ale unei piețe agresive, în plină expansiune.

„Industria noutăților” se impune ca o formă a totalitarismului postmodernist cu efect acaparator și impunere dincolo de reflexul uman primar de alegere spontană.

Nu întâmplător, competițiile electorale de top, cu tradiții democratice, care s-au impus ca repere istorice, au devenit simple scene de show comercial, marcate de impostură, ineficiență și ratare colectivă. Aventura SCL – un taifun ravasitor intr-o democratie clasică. Judecata individuală, „conștiința de clasă”, identitatea etnică, spirituală, credința au rămas simple exponate în muzeul figurilor de ceară al civilizației occidentale.

Paradoxal, combinația toxică între explozia informațională și simplificarea până la dispariție a alternativei, ca alegere autentică asumată și exprimată generează încă neliniște și nesiguranță. Accesul la datele personale, la nivel de masă, asigură plasarea individualizată a unor influențe toxice, diluând „alegerea liberă”.

Diluarea „judecății proprii” într-o avalanșă de știri sau mesaje directe, plasate pe canale de acces personal duc la dispariția cetățeanului, credinciosului, patriotului, a loialității și partizanatului clasic. O piață informațională devenită totalitară.

4. Inerția informațională

O stare ușor paradoxală într-o lume marcată de viteze multiple, asociată la tot ce mișcă. Cum am putea defini „cele două fețe ale dealului”? Aglomerarea informațională în care trăim, rătăcim este marcată de lacune semnificative. Spații și chiar domenii ignorate, inaccesibile sau interpretate eronat conform unor metodologii pe cât de sumare, grăbite, pe atât de neproductive. Există desigur un decalaj inerent între capacitatea de a semnala câmpuri, domenii de explorat, ținte informaționale și eficiența, relevanța analizei, a aprofundării. Superficialitatea informațională este marele secret al exploziei distribuirii de date, știri, rapoarte, interviuri de top și alte comunicări cu pretenții.

Evitarea constantă în acoperirea reală și aprofundată de câmpuri reale, de interes individual și public, dar mai ales în elucidarea calificată a stărilor existente și al dezvoltărilor critice a devenit un sindrom instalat și influent pe piața informațiilor.

Lista temelor ignorate, tratate superficial și cel mai adesea ratate ca diagnostic, este marcată de o creștere constantă. Aparent paradoxal, „explozia informațională” este, nu pe puține planuri, redusă la tăcere în ceea ce privește cauzalitatea, prezența, dinamica reală. O inerție care se transformă treptat într-o amenințare.

5. Regresia informațională

Sună ciudat. În contrast cu avalanșa de știri, mărfuri informatice gigant, distribuirile acaparatoare pe multiple planuri, grupuri, teritorii nu pare să fie loc decât pentru „înainte!”. „Înainte tovarăși!”, o lozincă deja verificată (și consumată) de istorie. Către ce, „înainte!”? În raport cu ce? La ce ne raportăm în a marca un progres real, autentic, util pentru acoperirea unor nevoi umane prezente și presante?

Cine identifică, impune, susține direcția? Avem criterii valorice, funcționale și de asumare efectivă pentru evoluțiile din piața informațională care să ia în considerare nevoile persoanei, riscurile incluse în viața personală, accesul la dezvoltări pozitive? Parțial, da.

Balanța dintre succese spectaculoase (cf. Facebook, Google ș.a.) pe o piață haotică, marcată nu de puține surprize negative, uneori șocante, scoate la iveală o posibilitate oarecum surprinzătoare. Da, sunt și regrese. Desigur, ușor de ignorat în actualul carnaval informațional, dar tot mai active și agresive în spații aparent secundare ale vieții curente, nu de puține ori ca surse pentru evoluții toxice pe planuri multiple.

Extinderea largă a practicilor tip „hacking” într-o reînnoire metodologică permanentă și cu o răspândire nelimitată lovește nu numai în siguranța persoanei, a companiei, dar compromite însuși sensul progresului tehnologic.

Intelligence-ul informațional scoate la iveală (desigur, incomplet) praguri critice imposibil de controlat, de contracarat. Imunizarea la virusare rămâne o poveste fără sfârșit, o dramă colectvă fără limite. Există desigur tendințe latente, invizibile ce influențează domenii și mecanisme-cheie, pe piața informațională. Iluzia complexității tehnologice expusă la o violență sofisticată devine cealaltă față a stărilor reale. O epocă de piatră informațională ar ptuea deveni un orizont.

6. Atacul informațional

„Protecția datelor personale” s-a ivit oarecum subit, ca o rutină livrată prin inițiative parlamentare la nivel european, livrate în contexte contradictorii în majoritatea capitalelor și un amalgam de preocupări curente. Surpriza a venit din gestul de a aprinde „lumina în dormitor”.

Ceea ce se practica de mult, ca infrastructură și protecție, pe diverse planuri, cu mijloace mai mult sau mai puțin sofisticate pe piața datelor personale a fost convertit unitar, complex și imperativ, cu impact masiv și aproape dus la extrem, la granița dintre viața privată, cea publică și piață. Avem în prezent recunoașterea unei sfidări de primă mărime, cu efecte și costuri semnificative.

Universalizarea informațională asupra vieții curente, fără discriminare de vârstă, locație, calificare, identitate, asociere și toate celalte, scoate în evidență, dincolo de beneficii majore o expunere la risc care bate locuri de top în clasamente dintre cele mai critice. Recunoașterea atacului informațional ca o practică reală, cu scopuri clar definite, benefici și pagube de o mare diversitate ar putea reprezenta un moment de răspântie în lumea în care trăim. Paradoxal, ignorarea și inerția la nivel individual, colectiv, corporatist și adesea instituțional a acestei amenințări spune multe despre lumea în care trăim.

Atacul informațional s-a impus deja la „bursa” amenințărilor curente. Profitul și multiplicarea „oportunităților”, țintelor și mijloacelor accesibile, printr-o distribuție a jucătorilor marcată de o diversitate și dinamică de top, s-a impus și va rămâne pentru un termen nedefinit ca o dimensiune majoră pe piața riscului.

Cultura atacului informațional cunoaște o evoluție exponențială. Efortul de prevenție, protecție și contracarare se dovedește a fi incipient timid.

Adoptarea GDPR (General Data Protection Regulation) și lansarea pe piață după 25 mai 2018, susținută cu măsuri directe, inclusiv cu sancțiuni severe, ar putea deveni un moment de cotitură, un restart. Deocamdată se vede tot mai clar colecția de ținte expuse la atac în lumea hacker-ilor de diverse tipuri și moduri de operare. Decalajul între protecție și atac se va menține însă sever pentru viitorul apropiat.

7. Manipularea prin informație

Un domeniu „clasic” al vieții curente este acum expus la mijloace, practici și ambiții dintre cele mai avansate, sofisticate și, desigur, agresive.

Monopolul „dominației omului de către om” prin mjloace „clasice” (am pus ghilimele pentru că majoritatea covârșitoare a utilizatorilor tehnologiilor de comunicație curente este născută după anul 2000, foarte puțin familiarizați cu „mijloacele clasice”) este spulberat. La prima vedere, în colecția de așteptări și speranțe a trecutului apropiat, explozia informațională prin acoperire, diversitate și viteză de reacție, părea menită să scoată manipularea din arsenalul dominației interumane. Părea logic și de bun simț.

O mulțime de focus-uri și „limite” informaționale menite să scoată la lumină mecanisme și practici ale dominației interumane pe cele mai variate planuri au fost „date de gol”. Parțial s-a și întâmplat. Două efecte.

Decăderea și eliminarea modelelor „tradiționale2 de influență excesivă, egoistă. Chiar o limpezire culturală retrospectivă asupra”tradițiilor” în spații publice și politice, la nivelul credințelor și moravurilor curente care s-au impus de veacuri. O istorie bogată.

Pe acest teren oarecum rarefiat prin „modernizare” accelerată a piețelor informației, ca spațiu potențial pentru integritate, autenticitate, solidaritate s-a impus subit un „desant2 informațional masiv, motivat de mercantilismul globalist și beneficiar al unui vacuum cultural surprinzător derivat din centrarea individuală și colectivă pe „scule” informaționale (computere portabile, tablete, „telefoane inteligente” și multe altele).

Orbirea colectivă masivă, în spații geografice dintre cele mai diverse scoate la bătaie „carne proaspătă”, o virginitate culturală pe cât de simplistă, pe atât de pofticioasă la consum. Consumerismul informațional se impune ca mecanism de top al manipulării generalizate la orașe și sate!

8. Absența informației

Zgomotul informațional ne face surzi. Aglomerarea de date pe ecrane devine o fereastră opacă, bine închisă, care ne separă adesea de realitatea curentă, vastă, dinamică. Câte dintre dezbaterile critice, momente de cotitură, amenințări emergente sunt marcate de o sărăcie informațională acută? Nu puține…

Există, desigur, iluzia cunoașterii unor aspecte. Știri senzaționale, scandaloase, uneori din date „secrete”… De fapt, minore, nerelevante, depășite. Călătoria în întuneric marchează adesea „turismul” social. Orbiți de „actualitate”…

Desigur, aceasta decurge și din nivele modeste de așteptări, solicitări, reacții. Nu puțini sunt aceia care se mulțumesc cu puțin. Poate chiar se tem să afle prea multe despre ce se întâmplă în jur, chiar și după ce se întâmplă. Un hedonism leneș acaparează receptorul de informație, tot mai dependent de „vești bune” și situații savuroase. Frica de analize rămâne un sindrom care mimează piața terapiei publice fata de ignoranță, inerție, indiferență. Dar principala cauză vine din decalajul în creștere, scăpat de sub control, dintre extinderea masivă a expunerii existențiale la informație și interesul, capacitatea de a veni spre cee ce este cu adevărat relevant, livrat în timp optim, celor interesați. Uneori, paradoxal, celor dezinteresați dar expuși, implicați, păgubiți.

Există, până la un punct justificat, o nevoie în extensie se absentare de pe spațiul informațional. „Dreptul de a fi uitat” (art. 17 din Regulamentul 679 / 2016) devine nu doar o preocupare individuală într-o lume toxică, dar și o răspundere evidentă a jucătorilor pe piața informațiilor. Temerea de a fi prezent pe această piață haotică și contradictorie se impune treptat ca o tendință cu o tot mai largă extindere în condițiile clarificării pericolelor și, de ce nu, a extinderii nelimitate, în forme tot mai variate, a atacurilor informaționale.

Devine tot mai clar că evoluțiile din viitorul apropiat, asociate, susținute sau doar provocate de noile reglementări vor fi contradictorii și nu ușor de gestionat. Un examen sever, oarecum surprinzător, pe planuri multiple, la toate nivelele, în intervale contradictorii, greu de anticipat. Un pachet de dezvoltări inedite nu neapărat liniștitoare va ocupa o poziție tot mai de top în agenda publică.

Articol publicat şi în Insectar politic.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News