Îndreptar de termeni elementari. Azi, Libertatea Conştiinţei

Mic îndreptar de termeni elementari. Azi: Libertatea Conştiinţei. Ce este aia. Şi cauza pentru care cei din vechime spuneau că este un drept inalienabil.

 

Când vorbim despre Libertatea Conştiinţei vorbim despre primul şi cel mai profund drept al omului, piatra pe care se ridică întregul edificiu al doctrinei liberal-democrate moderne. De acolo a plecat totul.

Logic şi istoric, întregul sistem modern de guvernanţă cu drepturile şi privilegiile aduse celor ce participă la el, se bazează pe şi se trage din identificarea conştiinţei individului ca spaţiu inviolabil puterilor acestei lumi.

Cei din vechime au câştigat întâi războiul (şi a fost unul prelungit şi real) ca să asigure libertatea de conştiinţă. Adică, scoaterea credinţelor, valorilor şi actelor de conştiinţă în afară interferenţei regilor, statelor, autorităţilor, şefilor, patronilor, guvernelor, organizaţiilor şi, prin extensie actualizată, a jupanilor facebook şi ai poliţiei politice a gândirii corecte şi progresiste.

De acolo, în secolul 16, au pornit reconquista sferelor libertăţii, extinzând treptat domeniul libertăţii, întâi la libertatea de a exprima şi publica opinii, considerată practic inseparabilă de libertatea de gândire, apoi la libertatea de a te asocia în conformitate cu ce îţi dictează conştiinţa şamd. Şi tot aşa, până când azi, în secolul 21, orice specimen fără conştiinţă şi fără urmă de gândire, dar cu cont de facebook beneficiază de acest drept şi de altele, pe care nici măcar nu le cunoaşte, dar pe care se simte dator, din servilism şi stupiditate reflexe, să le veştejească de la înălţimea contului respectiv.

Cum gândeau, mai precis, cei din vechime: gândeau că omul, pentru a putea fi responsabil în faţa lui Dumenzeu şi a semenilor săi de actele sale, trebuie să fie suveranul şi autorul propriilor decizii morale. Că a forţa conştiinţa individului să acepte credinţe şi valori pe care aceasta le refuză înseamnă a-l anihila moral, a-l anula ca individ, ca persoană. De asta suveranitatea şi intangibilitatea conştiinţei proprii e o libertate sau drept inalienabil. Nu poate fi înstrăinată, anulată, fără a distruge însăşi esenţa umană a celui în cauză.

Nu e vorba doar de moralitate. Esenţa politică a unui individ vine din libertate şi responsabilitate. Ordinea politică a libertăţii şi democraţiei stă în exact această asumpţie. Creşte din conştiinţa morală şi religioasă liberă, din libertatea de gândire şi credinţă. Nu poţi construi o societate liberă pe abuzul şi distorsionarea conştiinţei şi credinţelor membrilor societăţii. Există o sferă în care nicio putere lumească nu poate şi nu trebuie să încerce să interfereze.

Asta e tot. Despre asta vorbim aici: Despre ofensiva fără precedent istoric asupra libertăţii de conştiinţă şi expresie ce are loc sub ochii noştri. Pe toate canalele, cu noi mijloace tehnice şi noi justificări ideologice. Dar preferăm să ne prefacem că nu vedem. Suntem prea moderni şi avansaţi ca să înţelegem noţiuni depăşite cum e libertatea de conştiinţă şi expresie. Se numeşte Progres.

 

 Articol publicat şi pe Marginalia.

Publicitate

Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.