Distrugerea surselor de încredere

Cât de mult câștigă în atenție publică, recunoaștere și susținere, teme oarecum „secundare” pentru o agendă publică împovărată de sfidări, oportunități trecătoare și alianțe sumare?

Tentația pentru „alarmă” în media, pe teme reale, dar plasate în plan secund pe ansamblul priorităților, a devenit deja o rutină dominantă?

Cădere pe „teme obsesive”, repetate la nesfârșit, devenite emblematice și uneori blocate de reacții alternative. Lista”supărărilor uzuale”.

Utilizarea parșivă a temelor sensibile. Cine sunt principalii clienți, jucători, factori de operare care se implică direct sau acoperit în specularea temelor sensibile pe „minorități”. Profil, resurse, poziționare.

Discordanța dintre prezența agresivă și odentitatea asumată devine o practică uzuală? De câte ori jucătorii se implică în jocul public conform identității? De câte ori identitatea recunoscută reprezintă o șansă de influență, autoritate? De câte ori, tocmai identitatea asumată devine o cauză de respingere?

Deficitul de mobilizare publică pe teme negative, în intervale critice. Reacția spontană modestă și efemeră. Deschiderea la solidaritate, comuniune, mobilizare marcată de o „lume colectivă”, greu de depășit. Iar influența la spațiul instituțional. Eventual, unele tendințe sunt preluate ca obiect de manipulare pentru teme de moment sau ambiții personale pentru liderii „fumați”.

Nu cumva, tocmai absența unei coeziuni instalate și asumate în sens larg rămâne un deficit al democrației în România la 30 de ani de la prăbușirea comunismului?

• Performanța reală a „liderilor” în România actuală.
• Identitate. Care este cauza pe care o propune, o propagă și o justifică?
• Reprezentare. Cine îi ia în seamă? Pe cine sunt preocupați să susțină? Cine îi recunoaște ca reprezentanți?
• Implicare directă în situații și stări critice, în momente de răspântie.

Unde apar astfel de „oportunități”? Cine le poate accesa? Cine primește recunoaștere și susținere în aceste roluri? Care va fi dinamica rolului și a prezenței publice în contextele următoare?

Cum și la ce folosesc românii libertatea? Drepturile și oportunitățile? Balanța dintre progrese, dezvoltări sustenabile și asocieri dubioase, corupție, crimă organizată.

Confruntarea cu un echilibru fragil și predominant a evoluției negative. Starea justiției în ambivalența critică spune multe… Cui îi pasă? Care este nivelul prezenței colective care marchează spațiul public comunitar și personal în raport cu viața curentă?

Câtă prostie se amestecă în libertate la români? La ce reacționează românii? Ca indivizi, grupuri, comunități. Lista frustrărilor provocatoare de reacții individuale și colective.

Influența externă. UE, alte țări și societăți postcomuniste… Efectul de contaminare pentru teme și intervale cu influență

Ura moștenită și proaspăt reactivată. Ce distrugem pentru a construi? Păduri, ape, prieteni, tradiții, oameni de valoare, oportunități, alianțe… Unde ne oprim? Cine? Cum?

Tăcerea colectivă și individuală

Evitarea implicării în spații cu dezvoltări contradictorii, fără control și cel mai adesea fără beneficii directe. Când reușim?

Expunerea la amenințări, ranchiună individuală și colectivă în contexte moștenite, reactualizate.

Indiferența Instalată

Confortabilă, asigurată aparent ca pachet de dezvoltări contradictorii, uneori negative. Acces la spații stabile, uneori profitabile, de operare, de afirmare, prin conexiuni privilegiate… Beneficiile subordonării necondiționate. Cât de supuși ne vom supune?

Colecția de eșecuri. Povară colectivă, cu efect inhibitor și expunere la determinări în evadări iluzorii. Cât de „mândri” putem deveni în starea de campioni ai eșecurilor? Cât de multă izolare generează pachetul de politici și poziționări asumate, aplicate și consumate de guvernările trecute? Până unde poate avansa regresia? Cine câștigă, profită, susține acest pachet de tendințe? Cât poate avansa? Cât poate supraviețui România diferită? Există un drum de întoarcere?

Care sunt sursele de „popularitate”, de suport pentru receptarea, susținerea și implicarea directă în aceste opțiuni toxice pentru țară? Cât de rău-intenționați pot fi românii față de patrie? La ce se gândeau cei 61% dintre cetățenii absenți la vot în alegerile anterioare? Chiar gândeau? Care este nivelul de solidaritate, susținere, coeziune între românii de peste graniță, în lumea largă? În contexte, situații, stări dintre cele mai oscilante.

O minciună publică nu vine niciodată singură. La pachet cu alte aspecte controversate, ambiguități, reacții sumare. Demontarea lor seamănă cu o mină pusă sub un pod. Un pod pe Drumul Crucii… Minciuna se apără! Aspecte parțiale, mici „revelații”, trădări și răzbunări interpersonale sunt doar câteva dintre „alimentele” apetisante care intră în sarmalele mincinoase. Câteva sunt deja stricate, toxice. Contaminează pe cei flămânzi de noutăți, revelații. Fuga de adevăr. Către ce, către cine, către unde? O mare varietate de mici oportunități accesibile la orice oră, orice loc, de către oricine…

Cât de des, cât de rar vedem cu adevărat un prieten în fața casei? Înainte de a fugi „la treabă”…

Prizonierii exprimării pe teme critice prin metafore. Spanac cu perjă… Motivația, impresia de atenție sporită, impact, convingere… Conflict neprofesional. O pervertire a mesajului public, a raportării la cititor și o reacție sumară, superficială la teme sensibile… Victorii care costă mai mult decât o înfrângere… Ce rămâne de fapt?! Cum evoluează prostia colectivă? Ca tematică, priorități, capcane, motivație, costuri, beneficii, surse, jucători…

Cât de vast este prezentul?

Articol publicat şi în Insectar politic.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News