Traversăm capcane


Sunt oportunități. Dar lăsate de capul lor, pot deveni amenințări.

 

O bună ocazie de a fi vii, activi, de neoprit. Doar dacă nu facem nimic, doar dacă rămânem inactivi, de teamă, din precauție, rămânem în pagubă. Sigur. Singurul lucru sigur. Obsesia siguranței vine din mediocritate, supunere, lene individuală și colectivă.

Dar să privim partea luminoasă a dealului. Este reală. Nu e ușor, ar merita încercat. Fiind ascunse, odată descoperite, capcanele conferă un avantaj de start. Încă neatinse, nefolosite, fără prestații asociate. Fiind periculoase, vor fi evitate de concurență. Lăsate pe piața liberă, într-o aglomerare de vești proaste, exagerat de proaste – exagerarea devine un mod de utilizare a energiilor neconsumate din frică –, da, sunt complicate. Deci ar putea deveni „materia primă” pentru o nouă complexitate în care suntem deja înghițiți. Cum s-ar zice, „de-ai casei”…

Adesea, rapide prin efectele declanșate. Intrând în sincronicitate am avea asigurată viteza de acțiune. O condiție de neînlocuit a competitivității.

Există izolate. Pe nicăieri. Cu o gramatică proprie și evoluții neclarificate în manualele universitare. Dar ar putea deveni materia primă pentru noi conexiuni. Atingem una și simțim șase! Sau mai multe.

Fără nume. Când strigă după ajutor, cei prinși nu pot explica despre ce e vorba. Dar citite cu atenție pot fi botezate în noile clasamente. Alături de teme și probleme arhicunoscute.

Ne confruntăm cu obstacole de neînțeles, cu un contur sever, dificil de reclamat. Vor deveni „porțile de intrare” în teritorii încă neumblate, pe harți lăsate la „erratas”. Cine intră? Totdeauna „locale”, vor deveni locuri vestite în geografia traseelor de top. Căutate de turiști ambițioși, cu resurse multiple, într-o competiție perpetuă.

Fiind ale nimănui, odată scoase pe piață, se pot dovedi o sursă de „avere” pentru cei inițiați, întreprinzători, instalați deja în viitorul apropiat. Cu pretenția de a deveni proprietari ai prezentului.

Dincolo de sezoane. Se oferă la nesfârșit, oricând. Fără așteptări, amânări, de îndată ce ieșim din lumea curentă și ne aventurăm în realitate. Acesta este principalul lor privilegiu – există în realitate. Nu ca simpli chiriași în lumi convenționale, constituționale, conformiste.

Desigur, nu este o simplă plimbare, mersul pe gheața subțire, traversând lacul. Dar suntem atenți, prezenți, deci trăim, până ajungem pe malul celălalt. Altfel, făcând trotuarul, repetăm la nesfârșit colecția de fleacuri cotidiene. O comoară de care ne temem. Poate cea mai parșivă teamă este teama de vești bune. Ele ascund, perfect, capcanele.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.