În mlaștina „ştirilor negre”

Manipularea prin frică s-a impus de-a lungul timpului ca o dimensiune dominantă a controlului autoritar, agresiv asupra lumilor în care viețuim. Iată de ce mesajul public, în presă, în jurnalismul cotidian, este tot mai poluat cu vești proaste. Un truc ieftin și comestibil pentru asigurarea rating-ului.

Majoritatea subiectelor prezentate în media curentă sunt dedicate sau contaminate de aspecte negative, riscuri sau amenințări. Se referă, desigur, la stări, tendințe reale, cu o prezență și influență semnificativă în viața de zi cu zi.

Dacă explorăm motivația, sursele de interes pentru știri, analize, dezbateri în comunicarea publică, vom recunoaște că aspectele negative au o influență superioară, cu o răspândire mai largă în asigurarea ratingului. Frica, îngrijorarea, neliniștea devin ambalajul uzual pentru a împacheta, chiar impune informații pe piața noutăților. Care ar fi sursele acestei poziționări?

Întâi, să vedem care ar fi „pachetul” motivațional al recunoașterii consumului și chiar al amplificării veștilor proaste. Dincolo de frică. Sau care ar fi izvorul fricii? Și, desigur, incluse în „amenda” la risc, pagubele potențiale care sunt asumate prin invocarea știrilor negative? Mai grav, riscurile „rănirii”, descalificării, excluderii receptorului. Ieșirea din joc, declinul public, clasificarea incomodă în lumea curentă. „Oportunitatea” eșecului pentru acțiuni, roluri asumate la nivel individual și colectiv.

Ajunge? Desigur, mai sunt și altele. Important ar fi și momentul apariției pe pagina întâi al recunoașterii pericolului. Provocarea fricii. Poate să țină de surpriză. Dar poate fi inclusă în spațiul virtual de operare ca un viitor întunecat sau, de ce nu, poate fi efectul unei raportări ostile din multiple direcții.

Adesea, frica este apreciată ca o stare minoră, simplistă, chiar primitivă. Dar cu răspândire largă. Pachetul de termeni devine totuși o dimensiune cu ecou semnificativ pe scena publică. Iată de ce gestiunea fricilor se impune adesea ca o funcțiune de prim ordin în dosarul obligațiilor, atribuțiilor și răspunderii pentru majoritatea textelor publice în presa la zi.

„Producătorii” de frici, dincolo de intenție, identitate, influență se plasează adesea în prim-planul vieții curente. Alături sau în concurență cu cei angajați să asigure siguranța individuală și colectivă. Şi, desigur, nu în ultimul rând, liniștea publică. Lumea din jur este nu de puține ori marcată de incidente și confruntări între aceste două tabere: cei care fac și cei care spun.

Avem fricile tradiționale, frica la zi, și nu de puține ori, fricile surprinzătoare. Din surse și sub forme neobișnuite pentru spațiile stabile, confortabile. Supărarea accentuează temerile și conferă un gust picant, uneori usturător, stărilor critice.

Manipularea prin frică s-a impus de-a lungul timpului ca o dimensiune dominantă a controlului autoritar, agresiv asupra lumilor în care viețuim. Iată de ce mesajul public, în presă, în jurnalismul cotidian, este tot mai poluat cu vești proaste. Un truc ieftin și comestibil pentru asigurarea rating-ului. Pornind de la premisa că nu pot fi ignorate.

Dar aparent uimitor, tocmai această aglomerare riscă să dizolve actul informațional în banal. Pentru că frica are „demnitatea” ei, se impune prin individualizare, distincție, insolit. Aglomerarea veștilor proaste scoate din joc, favorizează izolarea și inerția. O resemnare păguboasă care, odată instalată, devine greu de urnit din loc. Împăcarea cu soarta devine o alternativă sterilizantă atât pentru conținut, modurile de operare, cât și pentru jucători. Frica este înmormântată în banal.

Care sunt azi colecțiile de frici distribuite prin „știri negre”? Cu ce impact, forță de contaminare individuală și colectivă lovesc in liniștea curentă? Dar sursele? Eventualul producător de frici între fanaticii zilei… „Mortul săptămânii”, avion prăbușit, cutremur si inundații, in marile fluvii, lovituri de stat la marginea lumii, fraudă şi corupşie în patria noastră dragă.

Luându-le pe toate în considerare, care ar fi tehnicile, tacticile de gestiune ale stărilor neobișnuite, marcate ca teamă, panică? Mai descoperim un orizont pentru „happy ending”? Regăsim bucuria în sinele interior, individual și colectiv?

Frica se vinde bine! În presa curentă e o sursă de fulgere care anunță trăsnete.

P.S.: Putem încerca și pe cont propriu. Dacă suntem loviți. Cum suntem loviți? Să notăm pe o pagină: „Lista personală de frici”. De exemplu: frica de moarte, frica de boală, frica de izolare, singurătate, frica de dușmani ascunși, frica de eșec ș.a.m.d. Ar fi o ieșire individuală, colectivă, publică.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News