Dincolo de surogatul de cunoaştere, dincolo de simplitatea agresivă a reţetei de împlinire personală, nefericirea se încăpăţânează să dureze, parcă spre a contrazice optimismul solar pe care mizează oamenii erei digitale. Cei care se închină progresului cred, cu disperarea...
Excluzând războaiele civile, teroarea politică nu înseamnă tiranizarea unei largi părți a populației de către o altă parte largă a populației. Teroarea e practicată, adeseori, de către minorități asupra majorităților. Evident, există frecvent și amenințări ale majorităților la adresa...
Solicit public primarilor municipiilor din România să ia în serios educația și să acționeze profesionist, conform celor descrise mai jos, nu să vină cu inițiative populiste, spălându-se pe mâini de problemele educației. Motivând că „oamenii din Primărie habar nu...
Este un moment bun să reamintim miza: când oamenii (inclusiv cei “de dreapta”) vorbesc despre capitalism şi liberalism ca despre ceva cu bogătaşi, burghezi, maşini, bani, conturi bancare, proprietăţi imobiliare etc., nu fac decât să repete nişte mantre de secol...
Revanșa celor care nu s-au opus vreodată comunismului împotriva celor care l-au provocat adesea a fost un sindrom caracteristic întregii regiuni est-europene. Disidenții est și central-europeni au fost admirați și chiar adorați doar câtă vreme au fost victime. Odată ieșiți...
Comunismul s-a instaurat ca ideologie politică prin patru metode: război civil, lovitură de stat, alegeri frauduloase, propagandă mincinoasă. Una mai cumplită decât alta. Urmând cu strictețe lista schimbărilor sociale enunțate de Marx și Engels în Manifestul Partidului Comunist (îl...
Într-un anumit sens, situația de la începutul anilor ’90, la fel ca perioada care a urmat crizei din 2008, a adus aminte de sindromul Weimar al disperării culturale analizat atât de strălucit de către Erich Fromm și Fritz Stern: o...
Nu intra pe Facebook sau pe alte rețele când ești prost dispus. Vei transfera starea ta și altora. Un articol recent din New York Times cere răspuns la întrebarea „cum să nu înnebunești pe rețele?”. Au reacționat cercetători care...
Noi, esticii, cetăţeni de mâna a doua ai comunităţilor cu standarde, suntem familiari cu ce se întâmplă aici şi acum, pe Facebook şi aiurea, în experimentul totalitar orwelian pe care îl implementează aceşti „ingineri ai sufletelor umane” de nouă generaţie,...
Era digitală este pe cale să înfăptuiască visul secolului XX: din retortele internetului şi ale reţelelor sociale se alcătuieşte, în faţa ochilor noştri, în priză directă, un om nou, nu mai puţin entuziast, vigilent şi fanatizat decât acel om nou...
Demisia lui Václav Havel din iulie 1992 a închis un capitol – probabil cel mai eroic – din drama eliberării Europei de Est de sub dominația comunistă. A arătat că despărțirea de leninism nu duce în mod necesar la o...
Generaţiile de azi nu este clar dacă mai ştiu sau mai vor să ştie ce e cu ele (eventual, ceva vag cu „europenism”). Cât despre ambiţiile istorice ale României (sau pentru România), „buna guvernare” pare – chiar şi aşa precar...
Incendiul de la „Matei Balş” nu face decât să dezvăluie, încă o dată, tragic, precaritatea ficţiunii în care alegem să trăim, ca români. În această ficţiune numită România statul are ca datorie protejarea cetăţenilor săi, iar legea este egală...
În precampania electorală pentru localele de anul trecut – în acea perioadă în care afișajul & panotajul stradal sunt deșănțate, iar corturile politicienilor sunt, de regulă, enervante – pe imaginile din care, bine photoshopat, ne zâmbea dl Tăriceanu era un...
Maladii precum nazismul, fascismul și comunismul trebuie combătute în fiecare zi și de către fiecare nouă generație. Cu o incredibilă perversitate, comunismul renaște ca proiect viabil, susținut îndeosebi în mediile academice. De câțiva ani încoace, discuțiile despre malignitatea comunismului...
În mintea lui Stalin, epurările erau instrumente de consolidare politică și construcție a autorității, o trambulină pentru nou-veniți și conformiști. Ei urmau să asigure baza umană pentru un control eficient asupra societății. Robert C. Tucker, unul dintre biografii de...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
