Facebook, dresajul totalitar al cetăţenilor bine conectaţi social şi o vorbă a lui Steinhardt

Noi, esticii, cetăţeni de mâna a doua ai comunităţilor cu standarde, suntem familiari cu ce se întâmplă aici şi acum, pe Facebook şi aiurea, în experimentul totalitar orwelian pe care îl implementează aceşti „ingineri ai sufletelor umane” de nouă generaţie, dar de veche inspiraţie. Se numeşte „relaxare”.

 

Iată cum funcţionează: după ce introduci o serie de măsuri draconice, după ce abuzezi, stigmatizezi, distrugi, înfierezi, terorizezi şi condiţionezi pavlovian victimele să răspundă la stimulii biciului cenzurii şi agresiunii, brusc introduci o „relaxare”, o “deschidere”, o îmbunătăţire „liberală”. Mai laşi aşa, să treacă de la tine…

După care pui piciorul iar pe accelaraţia represiunii şi cenzurii. Şi minune, apoi vine iar (nu-i aşa că sunt totuşi umani şi generoşi ăştia?!) o „relaxare”…

Şi uite aşa, pavlovian, ajungi să fii recunoscător mâinii care ţine lanţul, biciul şi zăhărelul. Evident, toate astea în numele, progresului, liberalismului şi corectitudinii ce curge în paralel pe toate canalele de la Centrală de Propagandă.

Vedeţi, aici în Estul Europei, încă mai avem memoria acestor proceduri, încă nu am uitat. Şi câtă vreme generaţia noastră va face umbră pământului, nici nu vom putea uita o experienţă atât de memorabilă şi plăcută precum este manevra „relaxării”.

Spre sfârşitul anilor 80, îl întreb pe părintele Nicolae Steinhardt, stăteam de vorbă despre una şi alta, evenimentele curente: „Părinte, zic, cum e cu liberalizarea asta, cu relaxarea asta a regimurilor comuniste din jur? Nu-i aşa că e bine?” (Era vremea cu glasnost şi perestroika).

Zice: „Auzi, ştii cum e? Vine comunistul peste tine şi îţi ia tot, casă, avere, pământ, te dă afară de la locul de muncă, îţi bagă familia în lagăr şi, după aia, după o vreme vine la tine şi îţi zice, hai mă, că nu e chiar aşa, vă las să staţi într-o cameră din spate şi vă dau înapoi şi nişte veselă… Nu-i comunismul un sistem generos şi umanist, nu-i aşa că e mai bine, o îmbunătăţire?!”

Şi tu ce zici: „Da, domnule, ce oameni şi comuniştii ăştia, într-adevăr, domnule, e mai bine, e o îmbunătăţire. Ce oameni domnule, ce umanism, ce deschidere, ce generozitate, ce sistem bun şi perfectibil!”…

 

Notă: Textul de mai sus a fost postat de mine în 2018, pe 22 Ianuarie, pe Facebook. Uitasem că am scris asta după primul mare val de suspendări şi cenzură de pe Facebook. Mi l-a trimis cineva zilele acestea. Azi aş fi avut poate un amendament sau două de făcut despre dependenţa de pe Facebook, dar puţinul pe care îl ştiu despre psihopatologie, raţionalizări şi reacţiile emoţionale stârnite împotriva celor ce îndrăznesc să tulbure dependenţele omului şi imaginea sa de sine bazată pe ele, îmi este suficient ca să resping categoric acest impuls periculos şi autodestructiv. Aşa că m-am limitat la citatul din Steinhardt…

 

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.

 


Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.