Acum, când prostiile făcute de guvernanți în anii precedenți ne-au pus cu spatele la zid, ar trebui să medităm asupra motivelor care au făcut cu putință derapajul din care nu știm cum să ne redresăm. S-ar putea ca intrarea în...
Departamentul Românesc al postului de radio Europa Liberă s-a înfiinţat în această zi, cu 75 de ani în urmă. Instituția-mamă prinsese fiinţă cu un an mai devreme, pe 4 iulie 1949. Istoria raporturilor dintre politică şi cultură în deceniile Războiului...
Nostalgia este cel din urmă cer pe care îl poate zări literatura: dincolo de cuvintele şi de pauzele textului se află doar acest orizont pe care îl putem numi destin. Iar drumul spre destin este însăşi cărarea nostalgiei, de vreme...
În momentul prăbuşirii Imperiului în care se născuse pe 3 iulie 1883, Franz Kafka era bolnav de gripă spaniolă. Apartamentul familiei era în apropierea Castelului din Praga. Se uita pe fereastră şi observă cum se schimbă plăcuţele cu numele bulevardului...
Marea mea teamă e că pesedeii au reușit să-i îmbrobodească pe Nicușor Dan și Ilie Bolojan. Toate așa-zisele negocieri n-au avut alt scop decât de a trece în uitare calamitatea produsă de guvernarea lui Ciolacu și a ciracilor săi. România...
Ajunşi la putere prin forţa tancurilor şi baionetelor sovietice, comuniştii din România au îmbrăţişat un pseudo-patriotism vehement în momentul când Moscova a început să uneltească împotriva lui Gheorghiu-Dej. Tiranul stalinist de la Bucureşti a declanşat desovietizarea şi a boicotat...
Seculegionarismul este un obscen revizionism istoric. Se servește de ignoranță și manipulează anxietăți, fobii, pulsiuni latente. Seculegionarii de teapa unor Călin Georgescu și George Simion neagă ororile comise de “oamenii Arhanghelului” și de dictatura antonesciană. Îl mai țineți minte...
Una dintre consecințele nefaste ale instalării extremismului politic şi religios în societate este abandonarea argumentării pentru însănătoșirea comunitară. Cu accente pe ceea ce trebuie imperativ construit ca antidot la deconstruirea realității prin fake-news și propagandă, în favoarea irosirii energiilor intelectuale...
Spectaculoasele lovituri aeriene ordonate de Preşedintele Trump împotriva Iranului au reafirmat, dramatic, valoarea simbolică şi militară a descurajării. Atacul american este o trecere a Rubiconului şi un semnal transmis celor pregătiţi să conteste ordinea internaţională: perspectiva unui Iran nuclear este...
Mai presus de câte alte vicii, totalitarismul anihilează simțul ruşinii. Nu mă refer doar la totalitarismul terorist, ci şi la cel care încearcă să ne inoculeze disprețul pentru adevăr. Cel care predică etno-identităţi colective. Eric Blair, viitorul George Orwell,...
Profesorul Nabokov este, în Statele Unite, un peregrin a cărui singură patrie este literatura. Transcrierile cursurilor pe care le predă la Wellesley sau la Cornell sunt imaginea unei contopiri cu textul: fiinţa scriitorului este pusă între paranteze, în favoarea minuţioasei...
„Scoateți afară evreii din țară!” s-a scandat la recenta învălmășeală fugeranistă din București. Cuvinte barbare, de o violență obscenă și grețoasă, debitate de minți surpate și guri spurcate. Aceleași care emit ortodoxist grăbitul „Doamne-ajută” după orice inepție și incitare...
Ion Antonescu îi datora lui Adolf Hitler susţinerea în sângeroasa competiţie cu Mişcarea Legionară condusă de Horia Sima. Spre deosebire de legionari, Antonescu şi apropiaţii săi nu erau câtuşi de puţin revoluţionari. Nu îşi propuneau “făurirea Omului Nou”. Dar erau...
Într-un articol de acum câțiva ani, intitulat Cometa de celuloză, aduceam un elogiu ideii de librar. Printre cei menționați se aflau și două minunate intelectuale din Timișoara care au decis să îmbrățișeze această nobilă profesie. Scriam despre ele pentru a...
Există, în cazul lui Mircea Cărtărescu, o tenacitate unică a jurnalului, ca şi cum inima acestui text ce creşte, vreme de decenii, ar fi locul himeric dinspre care iradiază întreaga sa literatură. Căci jurnalul lui Mircea Cărtărescu nu este un...
Bolșevismul lui Ion Iliescu nu avea nevoie de angajament scris. A fost, voluntar și consecvent, ceea ce numim omul Moscovei. Partida Rusă a fost și rămâne Partida “Fanariotă”. Fariseică, duplicitară, ipocrită. Pe 22 decembrie 1989, salvarea națională însemna pentru...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
