Ilogica totalitară respinge Decalogul
Ion Antonescu îi datora lui Adolf Hitler susţinerea în sângeroasa competiţie cu Mişcarea Legionară condusă de Horia Sima. Spre deosebire de legionari, Antonescu şi apropiaţii săi nu erau câtuşi de puţin revoluţionari. Nu îşi propuneau “făurirea Omului Nou”. Dar erau megalomani, aveau vise imperiale. Voiau şi ei, asemeni lui Hitler, Goebbels, Rosenberg, Himmler, “spaţiu vital la Răsărit”. Voiau purificări etnice. Nu ezitau să ordone masacre.
M-am întrebat adeseori ce s-ar fi întâmplat dacă Antonescu s-ar fi oprit la Nistru. În mod cert, nu ar fi putut fi echivalentul mareşalului finlandez Mannerheim. Acesta era, neîndoios, antibolşevic, dar ştia unde să se oprească. Mannerheim nu era antisemit, evreii finlandezi au supravieţuit fără să treacă prin calvarul evreilor din România.
Regimul antonescian era integral şi fundamental rasist. Urmărea exterminarea evreilor şi a populaţiei roma. Dar ostaşii români n-ar fi murit îngheţaţi la Cotul Donului. Pentru Antonescu ideea unei opriri la Nistru era absolut inacceptabilă. Vedea războiul în termeni apocaliptici. Nu pricepea nimic din mesajele primite din partea liderilor partidelor istorice. Credea orbeşte în steaua lui Hitler şi în necesitatea “războiului sfânt”. Riscul dezastrului creşte înmiit atunci când războaiele sunt sacralizate.
Mareșalul român era obsedat de o agendă ideologică statolatră, rasistă şi imperialistă. În mintea sa, era vorba de îndeplinirea unei “misiuni purificatoare”. Ministrul Propagandei era poetul şi teologul Nichifor Crainic, autorul, între altele, al unei cărți de elogiere a statului etnocratic. Ion Antonescu se imagina un fel de Sfântul Gheorghe biruind balaurul “iudeo-bolşevic”. Viața celor desemnaţi drept elemente patogene nu trebuie ocrotită, ci suprimată. Ilogica totalitară respinge Decalogul. Se putea omorî în voie. Se putea jefui cu impunitate. Infernul nu era Celălalt, spre a relua faimoasa idee sartriană. În totalitarism, Celălalt este sortit Infernului.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
