George Orwell, voce a decenței

George Orwell. Foto: Cassowary Colorizations / Wikimedia Commons

Mai presus de câte alte vicii, totalitarismul anihilează simțul ruşinii. Nu mă refer doar la totalitarismul terorist, ci şi la cel care încearcă să ne inoculeze disprețul pentru adevăr. Cel care predică etno-identităţi colective.

Eric Blair, viitorul George Orwell, s-a născut în India, pe 25 iunie 1903. Într-un veac al orbirii, el a văzut, a înţeles, a depus mărturie. Poseda în cel mai înalt grad ştiinţa distincţiei dintre Bine şi Rău. Dintre căutarea adevărului şi propagarea minciunii. Nu avea iluzii tocmai pentru că avea un simţ special capabil a detecta impostura, cameleonismul, şarlatanismul misticoid, profetismul patetic, grandilocvenţa logocratică. Asemeni lui Oscar Wilde, era ataşat socialismului democratic. Structural, nu putea fi reacţionar. Sceptic, însă nu disperat, a dezvăluit în eseurile sale substratul infraraţional al optimismului teleologic defilând ca “progresism”.

Ereticul Panait Istrati a scris prefața primei cărţi de Orwell, tradusă în franceză. Există cărţi mari şi cărţi importante. 1984 este în egală măsură o carte mare şi una importantă. La un ceas când noile poliții ale gândirii încearcă şi adeseori reuşesc să impună aiuritoare constrângeri, interdicţii şi prohibiţii, Orwell este aliatul celor care n-au pierdut curajul gândirii libere. O gândire nesupusă convenţiilor sterile şi sterilizante.

La judecata de apoi a valorilor nu contează popularitatea unei idei, spectaculoasa ei îmbrăţişare de către elite îndrăcite şi mase îndoctrinate, ci adevărul pe care îl conţine şi îl trimite mai departe. Este ceea ce am învăţat de la George Orwell. Este ceea mă face să revin mereu la scrierile sale. Este ceea ce îi îndemn să o facă toţi cei, în aceste noi timpuri întunecate, refuză să dispere.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News