„Maci și memorie”
Maci și memorie de ziua poetei Ingeborg Bachmann, născută într-o zi de 25 iunie, în anul 1926. Ingeborg Bachmann a devenit un mit al literaturii germane de după război.
La prima întâlnire cu Paul Celan, tânăra atunci de 23 de ani scria în jurnal: “Astăzi s-a mai întâmplat ceva. Poetul suprarealist Paul Celan, pe care l-am cunoscut împreună cu Weigel, acum două seri, la pictorul Jené, și care este fascinant, s-a îndrăgostit de mine. Camera mea e acum un câmp de maci, căci el iubește să îmi dăruiască astfel de flori.”
Altfel citești poemele lui Celan din Maci și memorie, dar și din volumele de mai târziu când le cunoști povestea nu numai de dragoste, ci și prietenia lirică, aceasta dăinuind, cu întreruperi, un deceniu.
“M-am tatuat în tine pe viață
asta nu se mai șterge.”
“Cazi, inimă din pomul timpului,
voi frunze, cădeţi din ramurile reci
pe care le îmbrăţişa odinioară soarele,
cădeţi, cum lacrimi cad din ochiul larg deschis!”
“Unde ne întoarcem în furtuna trandafirilor
noaptea este luminată de spini, iar tunetul
frunzelor care stau atât de liniștite în tufișuri
ne urmează acum la picior.”
Text publicat şi pe pagina de Facebook a autoarei.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
