Seculegionarismul conspiraţionist
Ajunşi la putere prin forţa tancurilor şi baionetelor sovietice, comuniştii din România au îmbrăţişat un pseudo-patriotism vehement în momentul când Moscova a început să uneltească împotriva lui Gheorghiu-Dej.
Tiranul stalinist de la Bucureşti a declanşat desovietizarea şi a boicotat destalinizarea. Ideologia oficială a încorporat tema suveranităţii naţionale drept cheie de boltă a îndreptăţirii comuniştilor de a exercita monopolul dictatorial al puterii. Vulgata ceauşismului a transformat “neamestecul în treburile interne” într-un leitmotiv obsesiv. S-a dezvoltat fenomenul şovinismului, chiar al antisemitismului, “cu voie de la stăpânire”.
Editorialele revistei Săptămâna, scrise cel mai adesea de C. V. Tudor, şi numeroase producţii pseudopoetice ale lui Adrian Păunescu exaltau rapsodic comunitatea naţiunii pure, glia, brazda, paloşul ancestral. “Alogenii” erau denunţaţi drept “venetici”. Antintelectualismul de partid şi de stat miza pe nostalgii primordialiste şi reverii colectiviste.
Acest “românism comunist”, un autohtonism păşunist, a fost teoretizat în edituri, redacţii, institute de cercetare. A fost predat în şcoli şi facultăţi. Producţia de filme era ghidată de imperativul “afirmării valorilor naţionale”. Dacism, tracism, voievozi, mitul Conducătorului vizionar, viteaz, eroic.
Aceste teme au penetrat şi impregnat ceea ce identific drept “sindromul etnocentric”. Este un conglomerat pervertitor şi mistificator. Îl numesc barocul stalino-fascist. Seculegionarismul conspiraţionist ca Weltanschauung. Adepţii săi fanatici din tabăra doctrinară AUR sunt extaziaţi de terorismul imperialist din Est şi fac temenele către Est. Vituperează, când vitriolic, când insinuant, împotriva intelectualilor care refuză să-şi trădeze vocaţia critică şi susţin valorile euroatlantice.
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
