Nabokov în labirintul literaturii
Vladimir Nabokov. Foto: Publishers Weekly
Profesorul Nabokov este, în Statele Unite, un peregrin a cărui singură patrie este literatura. Transcrierile cursurilor pe care le predă la Wellesley sau la Cornell sunt imaginea unei contopiri cu textul: fiinţa scriitorului este pusă între paranteze, în favoarea minuţioasei reconstituri a stilului. Scriitura trece înaintea omului trecător.
Ca şi în cazul eseurilor lui Borges, interpretările lui Nabokov sunt un autoportret. Vocea prozatorului din Lolita sau Pale fire se simte în vitalitatea hermeneutică a exegetului. Apărarea autonomiei literaturii este una dintrre cauzele niciodată abandonate de Nabokov: reflecţia în marginea capodoperelor devine mărturisirea celui care imaginează propriile sale ţări de cuvinte.
Recitirile lui Nabokov sunt inseparabile de această întrebare fără de care nici un demers critic nu se poate închipui: ce este literatura şi care este utilitatea operei de artă? Iconoclast şi insurgent, Nabokov se înscrie în contra tradiţiei care priveşte literatura ca pe un mediu a cărui valoare este dată de mesaj. Subordonarea artei dictatului ideologic şi mediocrităţii, iată ceea ce Nabokov refuză cu intransigenţă, alegând să rămână un eretic în acest veac XX al nivelărilor intelectuale.
Aşadar, ce nu este literatura, spre a recurge la maniera nabokoviană de a imagina o definiţie? Ea nu este, înainte de toate, un demers moralizator şi pedagogic, o tentativă pedestră de a educa pe cititor, în numele unei vocaţii de profesor ratat. Ea nu este, în egală măsură, un element de formare practică al unei personalităţi, asemeni deprinderii unei meserii ce permite omului să se împlinească material. În fine, ea nu este şi nu poate fi expresia de mucava a unei pulsiuni freudiene: opera de artă este cu mult mai mult decât aventura complexului oedipian.
Familiaritatea cu literatura devine comuniunea cu un miracol fragil a cărui posibîlitate de existenţă este dată de manifestarea imaginaţiei în deplină libertate. Proza nu copiază şi nu documentează- misiunea ei este de a fi rama în care se înscrie universul autonom al unui basm. Lectura este poarta de intrare în acest labirint al cuvintelor şi al pauzelor.
Profesorul Nabokov este, asemeni scriitorului Nabokov, un polemist a cărui ţintă este vulgaritatea filistină: creator al unui spaţiu non-euclidian, scriitorul este, în măsura în care se eliberează pe sine, un vrăjitor-demiurg zidind târâmul care nu poate fi înţeles decât prin supunerea la regulile sale. Cei care caută în artă certitudini morale sau educaţie de duzină sunt cititorii detestaţi de Nabokov.
Şi poate că imaginea autorului ca demiurg ludic este reflectarea în oglinda critică a scriitorului însuşi: postmodernismul nabokovian duce mai de parte pe acel ultim Shakespeare ce practică suveranitatea neîngrădită a creaţiei. Discursul despre autor ca vrăjitor este cel în care se ascunde, poate, fiinţa care dă naştere spaţiilor mitice din antiterra celuilalt labirint.
Admiraţia pentru Flaubert (cel fără de care nu ar fi existat nici Cehov şi nici Kafka) este admiraţia pentru acest geniu al imaginaţiei şi al stilului: visul preciziei poetice flaubertiene este şi cel al lui Nabokov. Dar Flaubert este, pentru profesorul exilat, cel care plasează cea mai nemiloasă oglindă în faţa elanului filistin : mediocritatea lui Homais este apogeul acestei voinţe de a supune întregul univers dominaţiei platitudinilor. În Homais Nabokov simte respiraţia fetidă a celor care, in Uniunea Sovietică sau în Germania nazistă, au sugrumat libertatea în numele poncifelor şi îngustimii lor. Filistinul devine, în lectura lui Nabokov, tipul exemplar al unei umanităţi monstruoase.
În lupta cu acest filistinism care invadează şi maculează, Nabokov se întoarce la literatură, căci fragilitatea imaginaţiei este alternativa la conformismul pedestru. Lecţia critică este o lecţie despre emanciparea de sub tirania locului comun: descoperirea artei este primul pas spre liberul-arbitru al explorării viselor în care ne pierdem, până la uitarea de sine.
Articol publicat şi în LaPunkt
Recomandări de lectură:
Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News
