Cum ar arăta o lume din care literatura ar fi alungată, iar ochiul omenesc nu ar mai putea zări peisajul straniu hrănit de energia ficţiunii? Din această interogaţie insurgentă se naşte romanul de idei elaborat de Mario Vargas Llosa ȋn...
În memoria colectivă a naţiunii noastre, Marele Război este, înainte de toate, un război al eroismului şi al întregirii. Secvenţele gravate în imaginarul românesc sunt cele ale verii lui 1917: marile bătălii din Moldova sunt întruchiparea vitalităţii şi a curajului....
România a intrat, odată cu votarea moţiunii de cenzură din mai 2026, în cea mai îndelungată perioadă de criză guvernamentală din istoria sa. Perspectivele unui acord care să dea naştere unei noi coaliţii sunt din ce în ce mai dificil...
Timpul pe care îl trăim este unul al războiului. De mai mult de un deceniu, din clipa în care Rusia a atacat Ucraina, spre a anexa Crimeea şi teritoriile din est, pacea nu mai este decât o iluzie: confruntarea militară...
Descoperirea lui Pessoa este descoperirea enigmei care nu se lasă citită cu adevărat niciodată. Din solul unei Portugalii marginale la fine de secol XIX, la patru secole de la Camoes, se iveşte una dintre acele figuri ce par desprinse din...
Biografia unui scriitor este biografia textului cu care se confundă: accidentele vieţii sale sunt secundare în raport cu explorarea timpului ce devine literatură. Făptura trecătoare se estompează, spre a lăsa loc fiinţei ce trăieşte în cadenţa de propoziţii şi de...
Şi poate că nimic din tot ceea ce au înfăptuit Statele Unite nu ar fi fost posibil dacă la temelia măreţiei lor nu s-ar fi aflat înţelepciunea calmă şi vizionară a celui ce le-a fost întâiul Preşedinte. George Washington este...
Proiectul Pessoa îl cuprinde, în ramificaţiile sale, pe cel care, practicând proza şi eseul, imaginează un temerar proces de reinventare. Măştile din ficţiuni şi din reflecţii nu sunt mai puţin enigmatice decât cele poematice. Vocile heteronimilor săi se desluşesc şi...
România nu a reuşit cu adevărat să depăşească momentul de la finele anului 2024: din clipa anulării turului doi al alegerilor prezidenţiale şi până acum, un sentiment al crizei şi al provizoratului a domnit, făcând să se nască anxietatea colectivă...
Proza critică pe care o imaginează Mircea Mihăieş este dominată de echilibrul ideal al frazării. În ea erudiţia, subtilitatea, empatia şi claritatea vizionară a privirii se unesc, spre a imagina vaste, polifonice romane de idei. Conturul operei sale impresionante se...
Era digitală este un timp care îşi are propria sa politică, una ce elimină vechile instituţii şi propune, prin efectul tehnologiei, noi imagini ale solidarităţii. Era digitală este un moment care impune, sub semnul urgenţei, reflecţia în marginea democraţiei şi...
Cea din urmă carte de eseuri dialogale datorată lui Armand Goşu, Războiul fără sfârșit. Cum a schimbat invadarea Ucrainei regulile jocului, face parte din încercarea, ambiţioasă şi temerară, de a scrie pentru contemporanii noştri cronica unui război ce a deschis...
La o lună de la votarea moţiunii de cenzură şi demitarea cabinetului prezidat de Ilie Bolojan, Preşedintele Republicii a desemnat, în cele din urmă, un candidat la poziţia de prim-ministru: alegerea lui Eugen Tomac indică, dincolo de personalitatea în cauză,...
Există, în tradiţia intelectuală franceză, o linie ilustră căreia îi datorăm despărţirea de iluziile totalitare ale veacului trecut, reafirmând primatul lucidităţii şi al libertăţii, ca alternativă la rătăcire şi la orbire. Pornind de la Raymond Aron şi trecând prin François...
Tensiunea dramatică de azi este, în cele din urmă, efectul deceniilor de ezitare din politica externă americană. Asemeni Federaţiei Ruse, Iranul a fost încurajat, prin inacţiune şi concesii, să meargă mai departe pe un drum al agresiunii. Barack Obama şi...
Preasfinţitul Mihai Frăţilă întruchipează, în vâltoarea lumii noastre de astăzi, o gravitate senină a înţelepciunii: mai mult decât un înalt prelat al Bisericii Române Unite cu Roma, domnia-sa este vocea a cărei ambiţie este aceea de a construi, prin text...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
