Există, în tradiţia intelectuală franceză, o linie ilustră căreia îi datorăm despărţirea de iluziile totalitare ale veacului trecut, reafirmând primatul lucidităţii şi al libertăţii, ca alternativă la rătăcire şi la orbire. Pornind de la Raymond Aron şi trecând prin François...
Tensiunea dramatică de azi este, în cele din urmă, efectul deceniilor de ezitare din politica externă americană. Asemeni Federaţiei Ruse, Iranul a fost încurajat, prin inacţiune şi concesii, să meargă mai departe pe un drum al agresiunii. Barack Obama şi...
Preasfinţitul Mihai Frăţilă întruchipează, în vâltoarea lumii noastre de astăzi, o gravitate senină a înţelepciunii: mai mult decât un înalt prelat al Bisericii Române Unite cu Roma, domnia-sa este vocea a cărei ambiţie este aceea de a construi, prin text...
Decizia PSD de a iniţia o moţiune de cenzură alături de AUR nu este decât un episod din seria de crize marcând regimul politic al României. Căci, dincolo de aparenţele de stabilitate etalate atent, România nu a reuşit cu adevărat...
Armistiţiul anunţat ȋn acest zile ȋnchide, cel puţin temporar, epoca confruntării militare, dar o deschide pe aceea, nu mai puţin delicată şi dramatică, a ȋnfruntării diplomatice. Căci a privi regimul de la Teheran ca pe un partener viabil şi credibil...
Ana Bladiana este întruchiparea acestei voinţe a spiritului şi a libertăţii de a triumfa. În contra cenzurii, a interdicţiei, a tiraniei arta sa a ilustrat, cu vitalitate vizionară, un model al demnităţii creatoare: nepătată de zgura compromisului imund, literatura sa...
Departe de fi un război ivit dintr-o conspiraţie tenebroasă, conflictul cu Republica Islamică Iran este consecinţa, dramatică, a erorilor strategice întinse pe decenii. Timpul câştigat prin acorduri niciodată onorate a permis Iranului teocratic să atingă gradul de sofisticare şi de ...
Atunci când se va scrie istoria anilor de după 1989 proza de idei a lui Gabriel Liiceanu, memorabilă şi intensă, va fi unul dintre reperele indicând continuitatea angajamentului etic şi intelectual. Paginile lui Gabriel Liiceanu sunt interogaţii în jurul condiţiei...
Atacul lansat de Israel şi de Statele Unite este unicul răspuns pe care îl poate primi provocarea reprezentată de Republica Islamică Iran. Regim criminal, regim teocratic şi regim terorist, pregătit să îşi masacreze propriii săi cetăţeni, Republica Islamică Iran este...
Ioana Pârvulescu aparţine unei rare şi misterioase familii de autori din literatura română: comunitatea de spirite în care se înscrie este definită prin aliajul, unic, de graţie, melancolie şi precizie vizionară. În cazul Ioanei Pârvulescu, ca şi în cazul unor...
La patru ani de la declanşarea invaziei ruse împotriva Ucrainei, viitorul pe care îl imaginează naţiunile noastre nu mai poate fi acelaşi. Războiul şi pacea au încetat să mai fie simple concepte, parte din conversaţia intelectuală sau politică. Tranşeele, barbaria...
Discursul secretarului de stat Marco Rubio de la München a ȋnsemnat radiografia unui moment pe care ȋl traversăm şi pe care nu ȋl mai putem ignora. Trecutul despre care am crezut că ne va fi viitor etern este, ȋn această...
În februarie 2026 Europa va fi intrat deja în cel de-al cincilea an al unuia dintre cele mai lungi şi sângeroase conflicte din istoria recentă a continentului: agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei este semnul tragic al dezordinii mondiale ce pare imposibil...
Orice conversaţie despre naţiune, stat şi frontiere este, inevitabil, una care priveşte viitorul însuşi. Căci naţionalismul, departe de a se fi epuizat istoric, rămâne una dintre forţele care făureşte destinele individuale şi colective. Trecutul din care vin popoarele nu trece...
Cum ar fi arătat România Socialistă România dacă visul de represiune al lui Nicolae Ceauşescu ar fi fost îndeplinit? Imaginile de acum din Iran sunt întruchiparea, după jumătate de veac, a aceleaşi ambiţii demonice de a lichida, prin teroare, elanul...
Mihai Ralea a fost, în dramaticul secol XX românesc, un supravieţuitor, iar această longevitate este inseparabilă de un geniu al compromisului şi al oportunismului. Ralea rămâne, în posteritatea eliberată de presiunea dogmei comuniste, un democrat care a ales tirania şi...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
