Armistiţiul anunţat ȋn acest zile ȋnchide, cel puţin temporar, epoca confruntării militare, dar o deschide pe aceea, nu mai puţin delicată şi dramatică, a ȋnfruntării diplomatice. Căci a privi regimul de la Teheran ca pe un partener viabil şi credibil...
Ana Bladiana este întruchiparea acestei voinţe a spiritului şi a libertăţii de a triumfa. În contra cenzurii, a interdicţiei, a tiraniei arta sa a ilustrat, cu vitalitate vizionară, un model al demnităţii creatoare: nepătată de zgura compromisului imund, literatura sa...
Departe de fi un război ivit dintr-o conspiraţie tenebroasă, conflictul cu Republica Islamică Iran este consecinţa, dramatică, a erorilor strategice întinse pe decenii. Timpul câştigat prin acorduri niciodată onorate a permis Iranului teocratic să atingă gradul de sofisticare şi de ...
Atunci când se va scrie istoria anilor de după 1989 proza de idei a lui Gabriel Liiceanu, memorabilă şi intensă, va fi unul dintre reperele indicând continuitatea angajamentului etic şi intelectual. Paginile lui Gabriel Liiceanu sunt interogaţii în jurul condiţiei...
Atacul lansat de Israel şi de Statele Unite este unicul răspuns pe care îl poate primi provocarea reprezentată de Republica Islamică Iran. Regim criminal, regim teocratic şi regim terorist, pregătit să îşi masacreze propriii săi cetăţeni, Republica Islamică Iran este...
Ioana Pârvulescu aparţine unei rare şi misterioase familii de autori din literatura română: comunitatea de spirite în care se înscrie este definită prin aliajul, unic, de graţie, melancolie şi precizie vizionară. În cazul Ioanei Pârvulescu, ca şi în cazul unor...
La patru ani de la declanşarea invaziei ruse împotriva Ucrainei, viitorul pe care îl imaginează naţiunile noastre nu mai poate fi acelaşi. Războiul şi pacea au încetat să mai fie simple concepte, parte din conversaţia intelectuală sau politică. Tranşeele, barbaria...
Discursul secretarului de stat Marco Rubio de la München a ȋnsemnat radiografia unui moment pe care ȋl traversăm şi pe care nu ȋl mai putem ignora. Trecutul despre care am crezut că ne va fi viitor etern este, ȋn această...
În februarie 2026 Europa va fi intrat deja în cel de-al cincilea an al unuia dintre cele mai lungi şi sângeroase conflicte din istoria recentă a continentului: agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei este semnul tragic al dezordinii mondiale ce pare imposibil...
Orice conversaţie despre naţiune, stat şi frontiere este, inevitabil, una care priveşte viitorul însuşi. Căci naţionalismul, departe de a se fi epuizat istoric, rămâne una dintre forţele care făureşte destinele individuale şi colective. Trecutul din care vin popoarele nu trece...
Cum ar fi arătat România Socialistă România dacă visul de represiune al lui Nicolae Ceauşescu ar fi fost îndeplinit? Imaginile de acum din Iran sunt întruchiparea, după jumătate de veac, a aceleaşi ambiţii demonice de a lichida, prin teroare, elanul...
Mihai Ralea a fost, în dramaticul secol XX românesc, un supravieţuitor, iar această longevitate este inseparabilă de un geniu al compromisului şi al oportunismului. Ralea rămâne, în posteritatea eliberată de presiunea dogmei comuniste, un democrat care a ales tirania şi...
A existat la Albert Camus o tinereţe a inimii care l-a ferit de încremenirea locurilor comune. Cel care a iubit oamenii, până la capăt, nu a putut accepta cruzimea şi barbaria. Teroarea a fost înfruntată cu fermitatea ataşamentului faţă de...
30 decembrie 1947 închide capitolul deschis la 6 martie 1945. Proclamarea, prin actul de rapt constituţional, a RPR nu făcea decât să elimine un anacronism: supravieţuirea monarhiei constituţionale în contextul unei democraţii populare, iată paradoxul pe care lovitura de stat...
Este posibilă pacea ȋn Ucraina? Iată ȋntrebarea acestui final de an 2025. Intensificarea eforturilor diplomatice pare să sugereze că un anume optimism temperat defineşte climatul internaţional. Perspectiva unei ȋncetări a ostilităţilor este evocată, din ce ȋn ce mai mult, ca...
Preşedintele României se află ȋn faţa celei mai importante provocări a începutului său de mandat. De această dată alegerile sale vor avea consecinţe semnificative, iar perspectiva unei crize constituţionale nu poate fi exclusă. Asemeni şefilor de stat de dinaintea sa,...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
