După un sfert de veac de la prima ei traducere românească, monumentala Carte neagră a comunismului. Crimă, teroare, represiune, coordonată de Stéphane Courtouis, apare într-o nouă ediţie, îngrijită de Dorin Dobrincu şi Armand Goşu. Fundaţia Academia Civică şi “Spandugino” imaginează...
Fotografia votului la primul tur al alegerilor prezidenţiale este moştenirea mandatelor de preşedinte ale lui Klaus Iohannis. Cel care s-a dorit a fi garantul ordinii şi al stabilităţii lasă în urma sa o Românie marcată de tentaţia delirului mesianic şi...
Poate că nici una dintre campaniile electorale postcomuniste nu a fost la fel de ternă precum cea care stă se încheie. Un sentiment de dezangajare a dominat, iar mediocritatea argumentelor a descurajat orice conversaţie naţională autentică. Nici angajamentul ideologic şi...
Prin A doua viaţă a lui Corto Maltese Mircea Mihăieş împlineşte unul dintre cele mai remarcabile, erudite şi fecunde proiecte ale carierei sale critice. Hermeneutul care a navigat pe întinderile lui Joyce, Faulkner şi ale lui Raymond Chandler ancorează în...
Istoria este din nou în mişcare: remarca lui Raymond Aron este cea sub semnul căreia se află timpurile noastre. Iar acestei istorii in mişcare, cu toate incertitudinile ei, nu îi putem opune, în aceeaşi linie a realismului aronian, decât luciditatea....
Destinul lui Ronald Reagan s-a implinit, simbolic, în anii în care, ieşite din catastrofa războiului din Vietnam, Statele Unite păreau prizonierele stagnării economice şi eşecului în politica internaţională. Destinul lui Ronald Reagan a fost acela de a reînvăţa, cu entuziasm...
Departe de cacofonia politicii româneşti şi de iresponsabilitatea senină cu care o elită provincială şi mioapă refuză să accepte provocările unei lumi globale, războiul din Ucraina continuă, iar tragedia din Europa Centrală şi de Est rămâne, asemeni luptei pe care...
La un an de la pogromul genocidar din 7 octombrie 2023, Iranul a traversat un alt Rubicon, atacând Israelul cu rachete balistice. Pe frontul din Ucraina, în pofida rezistenţei eroice a soldaţilor de la Kiev, un alt oraş strategic este...
Dedicat mamei mele, Mihaela Stanomir, cea atât de cehoviană Cehov este unul dintre cei ce nu au dorit să fie profeţi şi educatori. Cehov este unul dintre cei care nu au aderat la o estetică a angajării ideologice, în numele...
În era digitală, stăpânită de relativism moral şi de nelinişte mesianică, George Washington pare o statuie alcătuită dintr-o marmură ce ne pare inaccesibilă, celor de astăzi. Se află cuprinse în destinul pe care şi l-a făurit, sieşi şi patriei sale,...
Dominate de un sentiment al mediocrităţii, alegerile prezidenţiale din toamna lui 2024 nu par să fie un reper pe agenda conversaţiei publice din România. Dincolo de volumele care urmează să fie publicate, dincolo de chipurile de pe panouri, dincolo de...
Salonul numărul 6 din oraşul fără nume este însuşi infernul. Dar nu infernul celest şi muzical al lui Dante, nu cel geometric şi terifiant al lui Kafka, nu cel milanez şi atât de straniu al lui Buzzati. Infernul cehovian este...
Închinat memoriei lui Raymond Aron Iluzia jupiteriană a preşedintelui Macron a fost spulberată: jocurile olimpice nu au întrerupt războiul, iar agresiunea rusă împotriva Ucrainei merge mai departe. Căci în logica confruntării ce a debutat în urmă cu un deceniu, prin...
Dintre toate drumurile lui Cehov, cel spre colonia penitenciară Sahalin este cel mai profund şi neliniştitor. La capătul său se află întâlnirea cu infernul: un infern concret, precis în detaliile sale geografice, un infern populat de cei pe care Cehov...
Politica este, pentru foarte mulţi dintre contemporanii noştri, un exerciţiu al nemăsurii utopice: realitatea trebuie să lase loc, în ritm de marş triumfal, acelui mâine în care să se adune toate promisiunile progresului. Umanitatea care va locui acest viitor...
Mai este posibilă guvernarea limitată în această eră a delirului demagogic şi a masificării digitale? Mai este cu putinţă ca libertatea şi liberul-arbitru să fie apărate în faţa avansului etatist? Se mai poate spera la un viitor care să nu...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
