Narativul cu victimă e un unificator eficient. Persoane care n-au nicio altă preocupare în afară de distracție descoperă – cu o anumită uimire – că nu sunt singure; că o mulțime la fel ca ele împărtășește aceleași convingeri legate de...
Dacă 11 septembrie 2001 a marcat data inițierii asaltului feroce împotriva civilizației occidentale, 7 octombrie 2023 reprezintă un moment de amplificare isterică a tensiunii. Ne aflăm în punctul în care conflictele ar trebui, conform planului, să se generalizeze. Iar etapa...
Ziua națională un bun prilej de exersare a memoriei fidele adevărului istoric, de revizitare a surselor din care îl putem afla. Nu „lung prilej de vorbe și de ipoteze” trăncănite cu patetism și frenezie patriotardă. Memoria comunitară, inițial personală,...
Noi deducem din faptul că „cei mai buni” înving, că cei care înving sunt „cei mai buni”. Iar când e vorba de competiția în care se decid învingătorii, aici regulile sunt facultative și fiecare-și potențează latura cea mai agresivă și...
Au trecut 90 de ani. Holodomor este numele unei înfiorătoare catastrofe a secolului trecut. Nu una naturală, precum cutremurele, molimile şi inundaţiile. Planul colectivizării agriculturii decurgea din obsesia leninistă, ecou al celei marxiste, care denunţa în proprietatea privată originea Răului....
Ne-am obișnuit cu dezastrele. Pe cele interne le consumăm pe nemestecate, după ce le-am trecut prin malaxorul televiziunilor. Pe cele din străinătate le dăm de-o parte cu suficiență stupefiantă. Inapetența românului pentru politica externă e notorie. Ea a fost...
De ceva timp, au început să apară în spațiul public varii inițiative civice (pornind – în general de la intelectuali) a căror menire ar fi aceea de-a aduna societatea civilă în jurul unor platforme de idei și, implicit, de-a o...
Scris de Vasile Popovici · Published 19 noiembrie 2023 · Last modified 20 noiembrie 2023
Spunem „Monicii” atunci când ne referim la Monica Lovinescu și Virgil Ierunca – și probabil că-i facem astfel o nedreptate lui Virgil Ierunca, dar simțim totuși nevoia să numim entitatea asta cu un singur nume și atunci preferăm prenumele ei...
Necesara luciditate a eticii a fost probabil imperativul lăuntric cel mai intens prezent în viața Monicăi Lovinescu (19 noiembrie 1923 – 2008). Un imperativ crescut din suferința atroce a uciderii mamei sale, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, soția marelui Eugen Lovinescu, arestată de comuniști...
Destinul Monicăi Lovinescu a avut ceva din conturul unei tragedii antice. Exilată, denunţată, atacată, stigmatizată, confruntată cu pierderea propriei sale mame (mamă asasinată de un regim democrat-popular, spre a plăti pentru păcatele fiicei sale), Monica Lovinescu a păstrat, vreme de decenii,...
Scris de Mircea Mihăieş · Published 16 noiembrie 2023 · Last modified 18 noiembrie 2023
În 2013, Ioan Buduca mi-a propus o discuție care, din motive ce nici nu merită menționate, nu a mai apărut în publicația căreia îi fusese destinată. Regăsind transcrierea prin dosarele mele, am constatat că dialogul nu e chiar atât de...
Am făcut o rapidă căutare Google cu aceste cuvinte: „Academia Română Centenar Monica Lovinescu”. Minima amoralia. În aceste zile, până şi seniorul veşnic tânăr liberal Dinu Zamfirescu a ţinut să spună ceva despre marea doamna a culturii romane. În...
Scris de Ioan Stanomir · Published 15 noiembrie 2023 · Last modified 16 noiembrie 2023
Destinul lui Sir Isaiah Berlin se desenează pe fundalul unui veac XX marcat de amprenta nemăsurii totalitare. Libertatea, demnitatea umană, pluralismul, moderaţia devin suspecte în acest mediu modelat de credinţa în ideile mântuitoare. Intelectualul este chemat, în acest veac al...
Amânată cu doi ani din cauza pandemiei, deschiderea anului de celebrare a titlului a reușit să concentreze energii nebănuite, să activeze comunitatea artistică și societatea civilă. După ani de stagnare în care s-au cheltuit milioane de euro pentru răsfățul...
Am auzit de prea multe ori interogaţia cumva auto-compătimitoare: „De ce n-am avut şi noi un Havel?” Adevărul este că l-am avut, dacă prin Havel înţelegem convergența dintre acţiune politică şi conştiinţă morală. S-a numit Corneliu Coposu (20 mai 1914...
Două chipuri slute ale conflictului cu realitatea socială, două tratamente greșite pentru un diagnostic cu grijă ignorat, două căi total înfundate: una în neputința și grotescul „regelui gol”, cealaltă în superstiția progresului și utopie. Boli politice mascate, adevăruri trunchiate, minciuni...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
