Postmemoria, proces de asumare

Asemeni memoriei, postmemoria este un proces de asumare. Scriu aceste rânduri mai ales pentru cei care n-au trăit acele momente. Eu unul sunt convins că avem, reluând termenul lui Tony Judt, un trecut utilizabil (usable past). Important este să-l luminăm şi să-l cunoaştem.

Doina Cornea şi Ana Blandiana au demisionat în ianuarie 1990 din Consiliul FSN. Scenariul bolşevic al “cooptării” lor a eşuat. Fuseseră puse pe lista lui Ilici pe post de decor, ca figurante, fără să fi fost întrebate. Au aflat de la televizor. Ion Iliescu, Dan Marţian, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu erau nişte necunoscuţi. Graţie posturilor de radio occidentale, în primul rând Europa Liberă, cele două doamne erau super-cunoscute. Mai ales între tineri şi intelectuali, erau admirate şi iubite. Gestul lor a contat imens. Îndeosebi în marile centre urbane cădea perdeaua de pe ochi.

În martie era lansată Proclamaţia de la Timişoara. Era vorba de o sfidare a confiscării nomenclaturisto-securistă a Revoluţiei. Gestul lor a fost un revelator şi un detonator. Impostura “salvatorilor naționali”, a lichelelor care refuzau să facă pasul înapoi cerut în faimosul Apel al lui Gabriel Liiceanu, era demascată. Panicaţi de radicalizarea “străzii”, Iliescu şi camarila sa au înființat ficțiunea pseudo-parlamentară numită CPUN. Au beneficiat de serviciile PNL-ului condus de alunecosul Radu Câmpeanu. Intrau on acţiune şi “Tinerii Liberali” de “patrician” extracţie şi orientare. Atunci au demarat campaniile calomnioase din presa fesenistă, insinuările abjecte, “alogenizarea” criticilor puterii neocomuniste, infamiile produse pe bandă rulantă, zi de zi, ceas de ceas. Nu doar în Dimineaţa şi Azi, ci şi în Adevărul condus de Dumitru Ţinu şi Darie Novaceanu. Mizerabilă foaie România Mare s-a născut, cu aprobarea şi binecuvântarea premierului fesenist Petre Roman, exact cu acest scop defăimător. Și-a cerut Roman iertare? Să fim serioși. E mereu în căutare de o nouă șușanea. Își vopsește biografia la fel cum îşi căneşte părul. Lacheii au rămas lachei, chiar travestiţi în bancheri, deputați, senatori, ambasadori. Incapabili să spună public că regretă ceva, inapţi să ceară iertare, să ispăşească prin asumare..

Pe 25 martie este ziua de naştere a marii poete Ana Blandiana. A făcut şi face imens pentru salvarea memoriei. Mă leagă de ea şi de regretatul Romulus Rusan decenii de prietenie şi lupta comună. Îi doresc ani mulţi cu noroc, bucurii şi sănătate!

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News