Incompatibilități între jurnalism și PR

Jurnaliști, purtători de cuvânt sau angajați în PR pentru diverse instituții. Activități incompatibile și care pun persoana respectivă în conflict de interese.

 

Lovite în plin de pandemie, spitalele din România s-au găsit în situația de a comunica public mult mai des decât înainte, când ieșeau la presă cu vreun caz ieșit din comun. Lipsiți, în general, de practica unei comunicări instituționale frecvente, managerii spitalelor au căutat soluții de criză, recrutând jurnaliști activi pentru a produce comunicate, pentru a pregăti conferințele de presă sau chiar pentru a le vorbi jurnaliștilor în calitate de purtători de cuvânt ai instituției. Așa că jurnaliștii au trebuit să accepte informațiile de la un coleg trecut de partea cealaltă a baricadei, în timp ce este el însuși jurnalist activ lucrând la compania sa de presă.

La Timișoara, cel puțin două cazuri sunt vizibile de la o poștă: Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” are ca purtător de cuvânt, conform site-ului, pe corespondenta Antenei 3. La Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” lucrează în PR-ul instituției un foarte bun jurnalist, corespondent al televiziunii Prima TV. O problemă devine și puțina pricepere a managerilor de instituții în privința practicii jurnalismului – deși toată lumea îi pretinde presei să fie imparțială, obiectivă –, dar și în privința unei profesii înrudite, însă diferite comunicarea publică, relațiile publice, pe scurt PR.

Conducerea la vârf dă tonul etic al unei organizații; provocarea pentru specialiștii în PR este să îi ghideze pe șefi în acțiuni responsabile, bazate pe ideea de integritate… Relațiile publice sunt adesea considerate conștiința conducerii, dar ele nu pot juca acest rol dacă conducerea nu are așa ceva”, consemnează autorii Newsom, Turk și Kruckeberg, în volumul Totul despre relațiile publice.

Cunoaștem multe alte situații în care jurnaliștii joacă pe ambele terenuri. La București și frecvent în provincie, consilierea politică prin firma proprie sau cu contracte de colaborare este practicată pe scară largă. Nu ne mirăm așadar dacă apar advertoriale, publicitate pentru politicieni, nemarcate cu semnul distinctiv de advertising. Orice întrebare pe subiect are un răspuns prompt: nu e ilegal. Este totuși moral?

Jurnaliștii lucrează pe o piață concurențială de media, așadar accesul preferențial la informații, ca om de relații publice într-o instituție, dezechilibrează platforma informațiilor de presă.

Profesorul Mihai Coman, de la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea București, găsește două tipuri de incompatibilitate în aceste situații: „O incompatibilitate de competențe, fiindcă jurnalismul și PR-ul sunt două profesii diferite, chiar dacă înrudite. S-a văzut că jurnaliștii angajați în PR s-au descurcat adesea lamentabil. Cealaltă incompatibilitate este de ordin moral, un conflict de interese clar. Modelul occidental este că jurnalistul care a făcut pasul spre comunicarea instituțională, spre PR, rupe definitiv cu jurnalismul. Întoarcerea în presă după o vreme e la fel de suspectă”.

Nici profesorul Dumitru Borțun, specialist în PR, nu admite că două săbii încap în aceeași teacă. „Nu se poate, avem facultăți diferite, sunt două specializări diferite. Și reprezintă o încălcare deontologică”, ne-a declarat. Codul Etic al Comunicatorilor Profesioniști prevede că profesioniștii „nu vor folosi informațiile confidențiale pe care le dețin ca urmare a activităților profesionale în beneficiu personal”, ceea ce e imposibil dacă, în a doua parte a zilei, ești jurnalist și utilizezi informațiile deținute în prima parte. Alte coduri etice în PR indică direct evitarea conflictului de interese.

Din piața actuală a mass-media primim una caldă, alta rece: doi șefi cu grade mari ai Academiei de Poliție au fost condamnați de Curtea de Apel București la 3 ani de închisoare cu suspendare, muncă în folosul comunității și plata a 80.000 de lei despăgubiri morale pentru șantajul exercitat asupra jurnalistei Emilia Șercan, care le-a cercetat plagiatele. Îi și vedem pe cei doi boși, Adrian Iacob și Petrică Marcoci, lucrând de zor pentru comunitate. Vestea proastă este că primarul sectorului 4, Daniel Băluță, s-a pus cu DIICOT pe jurnaliștii Cătălin Tolontan și Mihai Toma, de la Libertatea, fiindcă se simte presat, discriminat și șantajat. Îl ajută un fost jurnalist care acum face PR-ul în primărie, Cristian Zărescu.

 

Articol publicat şi în Revista 22.

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.