Travesti(t)ul moral

Există personaje care se zbat să iasă din bula lor obscură, saturată de intrigi și ură, să devină publice precum intelectualii care le obsedează, să se cațere pe sofisme, adică minciuni manipulatoare, pentru a încerca să-și risipească aura neagră de propagandiști prolicși ai Rusiei agresoare și ai războiului său hibrid împotriva României şi Europei.

Personaje asociate benevol cu recurent psihanalizabilul recurs la „Centrala de propagandă” (mereu europeană, niciodată rusească). Personaje radical a-morale pentru care Răul merită slujit zelos. Transparent înregimentate, libertatea lor provine doar din amoralismul funciar care (le) permite absolut orice, până foarte departe de limitele cunoscute ale josniciei.

Acel „totul e permis”, menționat de Dostoievski ca efect al ipotezei „absenței lui Dumnezeu”, devine realitate sordidă în lumea complicității reale cu răul, complicitate practicată mercenar de cei ce tac asurzitor în fața Crimei și invocă justificări șerpești în sprijinul monstruozității binecuvântate sacrileg de un kgb-ist travestit ortodoxist în patriarh al „russkiy mir”.

Aceste personaje faustice și calomniatoare ale Binelui – răsplătite sinecurial pentru merite deosebite în serviciul propagandei antieuropene, respectiv rusești, deci antiromânești – ilustrează convingător ideea hidoasă de „travestire morală”.

O constatare constrângător obiectivă și foarte amară, în marginea căreia se ivește, în acest timp al postirii de rău, uriașa provocare pascală: „a ierta totul (pe toți cei ce ne-au greșit) pentru Înviere”. Ceea ce nu-i va schimba, firește, pe cei ce-L ignoră total pe Hristos, sau care-L sfidează sau Îl folosesc monstruos. Dar iertarea reală se sprijină pe un singur cuvânt al Cuvântului răstignit: „Iartă-i Doamne, pentru că (în ciuda noianului de dovezi defavorabile lor) nu știu ce fac!”. Habar nu au că, pentru veșnicie, „și-au luat deja plata lor”.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News