Minciuni „suveraniste”

În ultimele luni, după decizia CCR, din decembrie 2024, de anulare a alegerilor prezidenţiale pe motiv de viciere a lor prin campania candidatului pro-rus Călin Georgescu, din zona zisă „suveranistă” spaţiul public a fost invadat de o serie de naraţiuni false. Printre cele mai populare sunt „lovitura de stat”, „Călin Georgescu preşedintele ales” şi „victime politice” ale unui stat care nu mai este democraţie. Este o propagandă deşanţată care otrăveşte spațiul public prin minciuni intenţionate, repetitive şi care are ca efect fanatizarea și radicalizarea unui segment de populație.

„Lovitura de stat”

Din decembrie 2024 încoace, în spaţiul public se repetă, obsesiv, pe n voci, că decizia CCR de a invalida alegerile prezidenţiale a fost o „lovitură de stat”. Ideea – propagată de fostul candidat pro-rus la prezidenţiale Călin Georgescu, de POT, SOS, AUR & compania politico-mediatică anti-occidentală / pro-rusă – că decizia CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale este o lovitură de stat este o minciună. O lovitură de stat presupune un act de violare a Constituției prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într-un stat. Or, în cazul de față, decizia CCR – care nu a încălcat legea fundamentală – a fost luată de un actor al Puterii, adică CCR, și nu a vizat înlăturarea de la putere a nimănui, ci doar anularea alegerilor prezidenţiale, din cauza constatării unei profunde vicieri a lor. A fost o decizie excepțională impusă de o stare de fapt excepțională: România s-a aflat la un pas de schimbarea ordinii constituționale, a parcursului euroatlantic, cu sprijinul Rusiei. Ancheta penală deschisă în februarie anul acesta relevă dovezi care indică faptul că a existat şi un plan B, ce urma să fie pus în aplicare la începutul acestui an: o lovitură de stat, prin violenţă.

„Preşedintele ales”

Sintagma „preşedinte ales” cu referire la Călin Georgescu a fost intens folosită de Realitatea Plus până în luna februarie, când CNA a sancţionat postul cu amendă maximă, 200.000 de lei, pentru folosirea acestei expresii. Din monitorizările CNA, aceasta a fost folosită de zeci de ori în mai multe emisiuni difuzate în perioada 17 – 30 decembrie 2024. Aceasta este doar perioada monitorizată, dar pe respectivul post tv Călin Georgescu a continuat să fie numit „preşedintele ales” până spre sfârşitul lunii februarie, în momentul sancţionării de către CNA.

„E o licenţă jurnalistică”, s-au justificat rerezentanţii Realitatea Plus. Nu, este dezinformare şi manipulare a publicului. Ce mesaj îi este indus omului care aude zi de zi „preşedinte ales”? Că, din moment ce „alesul” nu e la Cotroceni, a fost încălcată dorinţa „poporului” şi, astfel, omul /poporul a fost asmuţit zi de zi împotriva instituţiilor statului, instigat să refuze respectarea legii, pentru că, iată, la rândul lor, acestea refuză să-i recunoască un drept legal.

Conform Constituţiei, preşedinte ales este declarat cel care, după primul tur al alegerilor, a obţinut majoritatea voturilor alegătorilor înscrişi în listele electorale sau, dacă nu se întâmplă acest lucru, obţine, după turul doi, cel mai mare număr de voturi şi abia după ce i-a fost validat mandatul de către CCR şi a depus jurământul în faţa celor două Camere ale Parlamentului reunite în şedinţă comună. Or, nu e cazul lui Călin Georgescu.

„Victime politice”

Cum îl încolţeşte justiţia pe unul dintre „suveranişti”, cum sar mulţi dintre ei şi invocă dictatura, strigând că sunt victime politice ale „sistemului”, ale „globaliştilor”. Am auzit retorica aceasta în ultima vreme, preluată de n voci „suveraniste”, în situaţii care au legătură cu anchetarea lui Călin Georgescu şi a unor oameni din preajma sa, implicaţi în campania electorală ilegală a acestuia. De pildă, mercenarul Horaţiu Potra, la care anchetatorii au găsit un veritabil arsenal militar ilegal, acuzat de acţiuni împotriva ordinii constituţionale şi dat în urmărire internaţională, ori Bogdan Peşchir, menționat în documentele SRI desecretizate de CSAT cu numele „Bogpr”, finanțator generos al campaniei lui Călin Georgescu, arestat sub acuzația de coruperea alegătorilor prin mijloace de comunicare electronică. Cel mai recent act de solidarizare, la care participă şi extremiştii şi populiştii din România – şi din care nu lipseşte Rusia, această „patrie a democraţiei”, care vorbeşte de… „încălcarea normelor democratice” – este în cazul lui Marine Le Pen. Un politician de la AUR spunea, zilele trecute, că „Marine Le Pen, condamnată în tribunal și scoasă din cursa prezidențială unde sondajele o dǎdeau câştigǎtoare pentru 2027. Justiția franceză, mereu vigilentă, tocmai a salvat electoratul de ispita unui vot «necorespunzător.» Călin Georgescu? Eliminat, control judiciar şi suporteri trimiși în arest preventiv. Prea multă suveranitate strică.” Este manipulare. O încercare perversă de a le pune nimb de martiri.

Marine Le Pen, lidera extremei drepte franceze, a fost găsită vinovată într-o dosar de corupţie cu un prejudiciu total de aproximativ 2,9 milioane de euro. Aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de patru ani de detenţie, dintre care doi cu executare, şi la o perioadă de ineligibilitate de cinci ani, pentru deturnare de fonduri publice, într-un dosar în care nouă europarlamentari francezi şi 12 asistenți ai lor au fost găsiți vinovați de manipulare de bunuri furate. Adică, timp de câţiva ani, Parlamentul European a plătit pentru nişte persoane care lucrau de fapt pentru partidul condus de Le Pen.

Comparaţia cu dosarul lui Călin Georgescu este deplasată pentru că, în cazul lui, deşi la mijloc sunt infracţiuni grave – dintre care una extrem de gravă: instigare la lovitură de stat, prin violenţă –, dosarul este în faza de cercetare. În luna februarie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a pus sub acuzare pentru şase infracţiuni, unele în formă continuată: instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale, în formă tentată, comunicare de informații false, fals în declarații în formă continuată, privind sursele de finanțare a campaniei electorale și declarațile de avere, iniţierea sau constituirea unei organizaţii cu caracter fascist, rasist ori xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, promovarea, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe şi iniţierea sau constituirea unei organizaţii cu caracter antisemit, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de organizaţii.

Victime politice sunt doar cei condamnaţi pentru o formă de disidenţă politică ori pe criterii de clasă, de etnie, de religie, de rasă, nu cei condamnaţi pentru acte de corupţie sau pentru alte tipuri de infracţiuni de drept comun. Iar condamnări politice se fac doar în dictaturi, în regimuri autoritare, nu în state de drept, cum sunt şi România, şi Franţa.

Prin folosirea intenţionată, repetitivă a acestor naraţiuni, publicului  i se transmite o realitate alternativă şi i se induce o percepţie ostilă la adresa instituţiilor statului care aplică legea, în favoarea unor partide, a unor actori politici care vor să răstoarne acest sistem şi chiar ordinea constituţională. Sunt minciuni, nu nevinovate. Sunt tehnici, de manual, de manipulare în masă. Un profesionist al propagandei, Joseph Goebbels, ministrul Propagandei în timpul regimului hitlerist, spunea că o minciună repetată devine adevăr în mentalul colectiv: „O minciună repetată de o mie de ori rămâne o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr.”

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News