Linia vieții

Aventurile „marinarului cu cercel în ureche“, Corto Maltese, nu s-au încheiat. Dispariția în 1995 a creatorului său, marele desenator și scenarist de bandă desenată Hugo Pratt, n-a provocat – așa cum se întâmplă adeseori – intrarea într-un con de umbră a creației sale. Dimpotrivă.

Moștenirea lui înseamnă astăzi o vastă industrie ce include expoziții tematice și retrospective, ghiduri de călătorie, o bogată operă exegetică pe marginea albumelor lui Pratt, o serie de filme de desene animate, pentru a nu mai pomeni de infinitatea de memoriabilia inspirate de eroul intrat în galeria marilor nume ale romanelor grafice contemporane.

La douăzeci de ani după moartea lui Pratt, executorii testamentari împreună cu Editura Casterman au hotărât să permită, în fine, continuarea aventurilor sale. Inițial, misiunea și-a asumat-o un cuplu spaniol, scenaristul Rubén Pellejero și desenatorul Juan Díaz Canales. Până în clipa de față, ei au publicat cinci albume, cărora li se adaugă încă două realizate de francezii Bastien Vivès (desene) și Martin Quenehen (texte). Diferențele de abordare sunt uriașe: în timp ce Pellejero și Canales depun eforturi considerabile pentru a respecta linia creațiilor originale (iar reușitele lor sunt uimitoare), Vivès și Quenehen au optat pentru îndepărtarea radicală de model. Aceștia din urmă propun un Corto Maltese al zilelor noastre, cu o filozofie de viață complet schimbată și cu o înfățișare grafică în care n-a mai supraviețuit nimic din minunatul stil al lui Hugo Pratt.

Cea mai recentă „franciză“ Corto Maltese, publicată în toamna lui 2024 de Editura Casterman, se intitulează La ligne de vie (Linia vieții) și e creată de Pellejero-Canales. Remarcabila capacitate a celor doi artiști spanioli de a se substitui, atât ca scenariu, cât și ca desen, originalului facilitează comunicarea, stabilind din prima clipă o complicitate nutrită de nostalgie. Deși nou-nouțe, paginile albumului trimit la un illo tempore al propriei noastre copilării și adolescențe. Ceea ce înseamnă că, din start, exigențele sunt de altă natură decât estetice, intelectuale sau documentare. Lectura e o formă de retrăire a unei realități mitice. Tot ce ne rămâne e să plonjăm, cu o naivitate redobândită instantaneu, în lumea alcătuită din vise, miracole, fantasme, halucinații, dezamăgiri a lui Corto Maltese. De data aceasta, acțiunea e plasată la sfârșitul anilor 1920. Ne aflăm în Mexic, unde, în 1926, izbucnise o violentă revoluție populară. Ea avea să dureze trei ani, fiind cunoscută sub numele de „revoluția Cristeros“, după formula războinică a răsculaților, „¡Viva Cristo Rey!“ („Trăiască regele Cristos“). Răzmerița fusese declanșată de hotărârea guvernului de a laiciza Mexicul – așa cum se stipula în Constituția din 1917. Clericii catolici au opus într-o primă fază o opoziție pașnică, dar treptat s-a ajuns la forme de protest radicale. Au fost boicotate serviciile publice, apoi s-a înființat o miliție populată, alcătuită în mare parte din țărani. Pentru cunoscătorul biografiei lui Corto Maltese, titlul albumului are un tâlc anume: viitorul marinar se născuse fără linia vieții în palmă. Pentru a remedia neajunsul, s-a folosit de briciul de bărbierit al tatălui său și a făcut o crestătură acolo unde natura decisese să lase locul neted. Reîntâlnind-o pe Bouche Dorée, vrăjitoarea braziliană cunoscută chiar din primele episoade ale aventurilor lui Corto Maltese, aceasta constată că linia vieții i s-a scurtat îngrijorător de mult. În bine-cunoscutul său stil cinic, aventurierul îi replică: „Pot s-o lungesc cu un cuțit. N-ar fi pentru prima oară.“

Felul în care e anclanșată aventura ține de cel mai pur stil hugoprattian. În primele planșe, îl surprindem pe Corto refăcând pe pupa numele micii lui corăbii. Pentru inițiați, el e cât se poate de limpede: La Niña de Gibraltar, adică mama lui, celebră dansatoare de flamenco și vrăjitoare. Ceea ce sugerează o legătură strânsă cu trecutul – lucru confirmat de întreg parcursul narațiunii. Ca din senin, pe cheiul portului se ivește Bouche Dorée, în îmbrăcămintea ei exotică și purtând inevitabila umbrelă de soare. Replica de întâmpinare a lui Corto nu indică defel bucuria revederii. În trecut, marinarul intrase în multe buclucuri din cauza superbei și straniei femei care afirma că are cel puțin câteva sute de ani. Pe bună dreptate, Corto presimțea că nu e vorba de o vizită de curtoazie: „Din toate corăbiile care există pe lumea asta a trebuit să dai tocmai peste a mea…“ Evident, Bouche Dorée venise cu un scop precis. Pretinzând că vrea să-l despăgubească pe marinar pentru felul cum se comportase la ultima lor întâlnire, când îl abandonase pe o insulă în ghearele primejdiei, îi propune un nou târg: Corto trebuia să câștige încrederea unui arheolog american care jefuia de ani de zile orașul maiaș Chichén Itzá și să pună mâna pe colecția lui de obiecte de jad. Bouche Dorée urma să le vândă unor milionari chinezi, astfel încât afacerea „să fie rentabilă pentru toată lumea“. Înainte de a pleca, prezicătoarea braziliană l-a avertizat: „Ai grijă, moartea îți dă târcoale și vorbește spaniola.“ Cuvinte suficiente pentru a induce o undă de neliniște. Iar motivele nu vor lipsi. Travestit în om de afaceri european, Corto Maltese își croiește drum în mediul politic și de afaceri mexican, convingându-l pe arheologul Thompson să-i cedeze uriașa piesă de jad – iar de aici aventura își urmează cursul în mod (im)predictibil. Vom fi martori alături de erou la episoade sângeroase ale înfruntării între forțele militare și răsculații catolici și la șiretenia politicienilor care înfrânge întotdeauna idealurile oamenilor simpli. Dar vom avea parte și de obișnuita serie de întâlniri neașteptate și chiar improbabile cu personaje celebre. Între ele, aviatorul american Charles Lindbergh, cel care a reușit prima traversare solitară a Atlanticului. În cazul de față, el apare ca logodnic al fiicei lui Dwight Morrow, ambasadorul Statelor Unite în Mexic. Anne Morrow se îndrăgostește de aviatorul cu convingeri fasciste și ulterior naziste. Firește, ea nu e indiferentă nici la farmecul lui Corto Matese, care, sub numele de împrumut Everett Hale, reușise să pătrundă în înalta societate mexicană în care politicienii, oamenii de afaceri, bancherii încercau să profite din plin de haosul creat de revolta celor care luptau sub stindardul „Cristos Rege“.

Evident, Corto Maltese se apropie și de Edward Herbert Thompson, cel care a explorat vestigiile din Yucatán ca un adevărat profesionist, deși nu avea studii de arheologie. Învățase dialectele locale și câștigase încrederea localnicilor, aflând astfel unde se aflau locurilor lor de cult. Prin felul în care a pus în valoare descoperirile el s-a dovedit un precursor al antropologiei. Partituri importante dețin în această epopee sângeroasă și Enrique Gorostieta Velarde, militar de carieră, care a devenit unul din cei mai importanți comandanți ai armatei răsculaților catolici, care a dat mult de furcă armatei oficiale. Un alt revoluționar, José Reyes Vega, supranumit „Pacho Villa în sutană“, era un preot de o incredibilă cruzime, cu ambiții și talente mili – tare. Se spunea despre el că „îi binecuvânta cu o mână pe inamicii răniți, iar cu cealaltă nu ezita să-i împuște mortal“. A sfârșit-o pe câmpul de bătălie, la vârsta cristică de treizeci și trei de ani, răpus de un glonț care i-a străpuns corpul dintr-o parte în alta. Pentru ca tabloul să fie complet, îl reîntâlnim și pe căpitanul Rasputin, în sutană de preot catolic și profund implicat în lupta împotriva celor care-i asupreau pe credincioși.

Merită menționat și micul reporter de război, aflat mereu în locurile cele mai fierbinți ale acțiunii. Ca un omagiu adus lui Milton Caniff, maestrul recunoscut al lui Hugo Pratt, intrepidul jurnalist, care seamănă izbitor cu Tintin, e desenat în maniera marelui maestru american. Dar cea mai importantă întâlnire a lui Corto Maltese din acest album este cea cu Banshee O’Dannan, frumoasa irlandeză pistruiată, soția revoluționarului Pat Finnucan, cel care-și trădase cauza. Acum, Banshee, mai frumoasă ca oricând, ajunsese în Mexic, în fruntea unei armate alcătuite din femei și copii, pentru a apăra cauza catolicilor persecutați. La sfârșitul episodului „Concert în O minor pentru harfă și nitroglicerină“, Corto o invitase să plece în lume cu el. În ciuda faptului că tânăra se îndrăgostise de marinarul rătăcitor, datoria față de cauza independenței Irlandei o împiedicase să-și asculte glasul inimii. Acum, în toiul luptelor dintre răzvrătiții catolici și armata mexicană, povestea de dragoste se reînnoadă, prilejuindu-l lui Pellejero și Canales câteva din cele mai frumoase planșe în care apriga irlandeză, într-un peisaj romantic dominat de prezența insidioasă a morții, cedează „galanteriei“ irezistibile a lui Corto. După noaptea de iubire, Banshee dispare ca o nălucă, lăsând în urma ei regretul că nici de data aceasta Corto Maltese n-a avut parte decât de o fericire trecătoare. Coautorii albumului au optat pentru un final diferit de cele cu care ne obișnuise Hugo Pratt. De regulă, aventurile se încheiau cu un eșec, iar căutarea comorii rămânea o himeră. De data aceasta, Corto și Rasputin păstrează prețiosul obiect de jad, pedepsind-o pe Bouche Dorée. Marinarul s-a folosit de pretextul furnizat chiar de aceasta pentru a nu se duce la întâlnirea cu ea: deși îi luase în derâdere proorocirea, a considerat că e totuși înțelept să evite pământurile unde se vorbea spaniola. În felul acesta, nu doar că își salva viața, dar se putea considera – măcar pentru o vreme – un om bogat.

Articol publicat şi în România literară.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News