Istoria este în mişcare, spre a cita formula memorabilă a lui Raymond Aron. Atacul Israelului împotriva ţintelor nucleare din Iran este o trecere a Rubiconului: de acum înainte, regimul teocratic şi totalitar de la Teheran este confruntat cu singurul instrument...
Îndepărtatul an 1919 este cel al renaşterii lui Vladimir Nabokov: despărţirea de Rusia este clipa în care toate certitudinile unei vieţi încetează să mai existe. De acum înainte, până la moarte, Nabokov va fi un exilat, iar patria sa pierdută...
Ciuma nu ar fi putut exista în absenţa uceniciei Rezistenţei. Pentru Camus, Rezistenţa a însemnat, înainte de toate, prilejul de a privi în intimitatea umanului. Tot ceea ce pacea ascunde este dezvăluit în clipele în care oamenii sunt chemaţi să...
Depunerea jurământului de către Preşedintele Nicuşor Dan încheie cea mai dramatică dintre crizele politice din România de după 2007. O dată cu validarea alegerii sale, republica se poate angaja, timid, pe un drum al reconstrucţiei. Deceniul lui Klaus Iohannis...
Iuliu Maniu nu a fost un salvator mesianic, iar tenacitatea curajului său a fost dublată de politeţea intransigentă a unui gentleman ce refuză invectiva. În secolul rătăcirilor, Iuliu Maniu a ilustrat, până în clipa sacrificiului său, o idee despre politica...
Despre scriitor nu se poate vorbi decât folosind un prezent al relecturii: moartea autorului însuşi este, în ordinea literaturii, un detaliu înscris în devenirea imaginaţiei sale. Actul scrisului este, prin chiar revolta împotriva trecerii şi a timpului, o înfruntare a...
Imaginea unui Nicolae Iorga inamic implacabil al fascismului este produsul deceniilor de propagandă istoriografică comunistă: recuperarea sa, atentă şi selectivă, a implicat, înainte de toate, stabilirea poziţiei sale de intelectual adversar al legionarismului şi al regimurilor de dreaptă radicală din...
Moştenirea deceniului Klaus Iohannis este impasul democratic de acum. România pe care o lasă ca legat succesorului său Klaus Iohannis este un stat ale cărui economie şi politică externă au devenit expresia însăşi a slăbiciunii noastre ca naţiune. Stabilitatea în...
Teribil şi atroce a fost destinul lui Ion D. Sîrbu: umilit, întemniţat, exilat interior în infernul Craiovei, scriitorul nu a avut parte, în viaţă fiind, nici de onorurile şi nici de gloria rezervată atâtora dintre contemporanii săi. Fiul de miner...
Masacrul din Duminica Floriilor este semnul terifiant al unei continuităţi. Pentru Rusia lui Vladimir Putin teroarea este unica manifestare a politicii externe, iar crimele de război sunt imaginea, teribilă, a propriei viziuni despre relaţiile dintre naţiuni. Mai mult decât...
Şi nu este nevoie de un an comemorativ spre a ne aduce aminte ce cei care, asemeni lui Iuliu Hossu, au ales curajul, credinţa şi demnitatea umană în anii în care laşitatea şi abjecţia păreau a fi unicul drum al...
Cariera de candidat a lui Călin Georgescu a ajuns, o dată cu decizia de ieri a Curţii Constituţionale, la capătul ei. Venită după hotărârea Biroului Electoral Central, intervenţia Tribunalului Constituţional clarifică, definitiv şi irevocabil, statutul domniei-sale. Previzibil dată fiind jurisprudenţa...
Sacrificiul eroilor este, în secolul XX, un sacrificiu ce stă sub semnul singurătăţii. Nu este loc, în acest veac teribil, pentru curajul solidarităţii, ci doar pentru frica ce dizolvă comunităţi şi întinde asupra lumii întregi un zăbranic al laşităţii. Eroul...
Dramaticele scene din Biroul Oval de la Washington ilustrează complexitatea morală şi strategică a momentului pe care îl trăim. Iar vremurile pe care le trăim ne obligă să ne reîntoarcem la sursele de fermitate pragmatică ale reflecției lui Raymond Aron:...
La trei ani de la invazia Rusiei în Ucraina, istoria aflată în mişcare, spre a invoca memorabila sintagmă a lui Raymond Aron, ne somează să facem alegeri decisive. Tragedia din Ucraina ilustrează condiţia însăşi a continentului. Un sentiment de anxietate...
La trei ani de la agresiunea rusă împotriva Ucrainei, istoria este din nou în mişcare, spre a cita formula memorabilă a lui Raymond Aron. Perspectiva unor convorbiri de pace, evocată de preşedintele Trump, modifică radical un peisaj internaţional modelat, din...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
