Demisia de ieri a Preşedintelui Iohannis încheie deceniul petrecut de domnia-sa la conducerea statului nostru. Garantul stabilităţii lasă în urmă, în acest februarie 2025, o ţară fragilă şi dezunită. Prin aroganţă şi mediocritate, Klaus Iohannia a subminat instituţia pe care...
Furtul artefactelor expuse în Olanda a devenit, în România anului de graţie 2025, o temă de dezbatere electorală. De la şamanii misticismului naţional la Primul-Ministru şi Guvern, drama din muzeul olandez este plasată în rama uneiu traume naţionale. Coiful de...
24 ianuarie este, în atâtea dintre orașele României, ziua în care personaje istorice stângace sunt convocate spre a strânge, pline de respect, mâna oficialităților locale: între cei de ieri și cei de azi o punte a grotescului se întinde, iar...
Nimic nu este mai teribil şi mai atroce decât mumificarea unui scriitor. În clipa în care arta este castrată, iar filistinismul se înstăpâneşte, suveran, nuanţele, melancolia şi subtilitatea sunt înlocuite de tropăitul cazon al propagandei. Din acel moment, scriitorul este...
Dincolo de suprafaţa cazonă a imperiului rus o forţă stihială se presimţea, imposibil de zăgăzuit. Despre această energie ascunsă scria Puşkin evocând teribila răscolă a lui Pugaciov: viitorul revoltei avea să fie cel al vărsării de sânge. Iar acest...
Moştenirea mandatelor lui Klaus Iohannis este una dramatică, iar viitorul republicii noastre va fi marcat de acest an care stă să se încheie. Klaus Iohannis a reuşit nu doar să reducă la irelevanţă instituţia prezidenţială, ci şi să creeze, prin...
Ziua de 6 decembrie 2024 este o fotografie a României politice după zece ani de mandat al lui Klaus Iohannis. Dincolo de aparenţele de soliditate, dincolo de retorica triumfalistă se află realitatea unei naţiuni scindate şi a unui stat subminat...
Moştenirea nefastă a mandatelor lui Klaus Iohannis se întregeşte o dată cu votul de la parlamentare. După deceniul de domnie al celui care a ales să îşi ignore compatrioţii, radicalismul mesianic, unul ce duce mai departe fascismul interbelic şi stalinismul...
După un sfert de veac de la prima ei traducere românească, monumentala Carte neagră a comunismului. Crimă, teroare, represiune, coordonată de Stéphane Courtouis, apare într-o nouă ediţie, îngrijită de Dorin Dobrincu şi Armand Goşu. Fundaţia Academia Civică şi “Spandugino” imaginează...
Fotografia votului la primul tur al alegerilor prezidenţiale este moştenirea mandatelor de preşedinte ale lui Klaus Iohannis. Cel care s-a dorit a fi garantul ordinii şi al stabilităţii lasă în urma sa o Românie marcată de tentaţia delirului mesianic şi...
Poate că nici una dintre campaniile electorale postcomuniste nu a fost la fel de ternă precum cea care stă se încheie. Un sentiment de dezangajare a dominat, iar mediocritatea argumentelor a descurajat orice conversaţie naţională autentică. Nici angajamentul ideologic şi...
Prin A doua viaţă a lui Corto Maltese Mircea Mihăieş împlineşte unul dintre cele mai remarcabile, erudite şi fecunde proiecte ale carierei sale critice. Hermeneutul care a navigat pe întinderile lui Joyce, Faulkner şi ale lui Raymond Chandler ancorează în...
Istoria este din nou în mişcare: remarca lui Raymond Aron este cea sub semnul căreia se află timpurile noastre. Iar acestei istorii in mişcare, cu toate incertitudinile ei, nu îi putem opune, în aceeaşi linie a realismului aronian, decât luciditatea....
Destinul lui Ronald Reagan s-a implinit, simbolic, în anii în care, ieşite din catastrofa războiului din Vietnam, Statele Unite păreau prizonierele stagnării economice şi eşecului în politica internaţională. Destinul lui Ronald Reagan a fost acela de a reînvăţa, cu entuziasm...
Departe de cacofonia politicii româneşti şi de iresponsabilitatea senină cu care o elită provincială şi mioapă refuză să accepte provocările unei lumi globale, războiul din Ucraina continuă, iar tragedia din Europa Centrală şi de Est rămâne, asemeni luptei pe care...
La un an de la pogromul genocidar din 7 octombrie 2023, Iranul a traversat un alt Rubicon, atacând Israelul cu rachete balistice. Pe frontul din Ucraina, în pofida rezistenţei eroice a soldaţilor de la Kiev, un alt oraş strategic este...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
