Dintre personajele ce populează secolul al XIX-lea rus Bakunin întruchipează nemăsura utopică a revoltei. Bakunin posedă, cu a sa viaţă aventuroasă, de roman, o viaţă care îl poartă de pe baricade în temniţele ţariste şi mai apoi către Europa exilului,...
Dicţionarul romanului central-european în secolul XX, coordonat de Adriana Babeţi şi îngrijit de Oana Fotache, este încununarea unui efort de trei decenii: unul dintre cele mai impresionante monumente ale gândirii critice şi comparatiste din spaţiul românesc, el este imaginea însăşi...
Războiul din Ucraina nu este, prin intensitate şi ferocitate, prin amploare şi prin barbarie, un accident de parcurs. În dinamica şi motivaţiile sale, războiul declanşat de Rusia împotriva Ucrainei este punctul culminant al evoluţiei regimului politic care se confundă cu...
Nu putem contempla decât morţile la care suntem martori. Despre propria noastră moarte, despre moartea a cărei prezenţă o suspendăm din orizontul vieţii noastre, nu putem scrie decât utilizând un viitor al dubiului şi al incertitudinii. Muritori, ştim că vom...
Ceremonia încoronării lui Charles al III-lea a fost, dincolo de elaborata coregrafie şi simbolismul ei constituţional, imaginea însăşi a tradiţiei care se încăpăţânează să existe în această epocă dominată de barbarie, nihilism moral şi relativism cultural. Ziua de ieri...
Luciditatea lui Cehov se naşte în anii de ucenicie ai scriitorului: modestia începuturilor sale, de truditor în coloanele revistelor satirice ruse, explică tenacitatea cu care scriitorul a refuzat himerele utopice şi patetismul profetic. Departe de piscurile utopizante ale intelighenţiei, medicul...
O pasiune a voyeurismului pare să domine pe cei ce locuiesc în pântecele erei digitale: privirea contemporanilor noştri este grăbită, lacomă, pătimaşă, animată de un instinct al explorării şi al exploatării. Lumea din jur este asemeni unei postări de pe...
Carnetele sunt extraordinarul jurnal de idei ţinut de Camus cu acea rigurozitate visătoare care i-a definit spiritul creator. În paginile lor intimitatea camusiană se înfăţişează în întreaga ei subtilitate. De la însemnările în care se prefigurează textele operei până la...
La centenar, Constituţia de la 1923 întruchipează paradoxurile epocii interbelice: mai mult decât oricare alt text, ea ilustrează reuşitele şi imperfecţiunile sistemului de guvernare al României Mari. Lichidată în 1938 de lovitura de stat carlistă, repusă în vigoare parţial...
Seria de volume Humanitas marcând centenarul Monicăi Lovinescu nu este doar ocazia de a evoca exemplaritatea unui destin, ci şi prilejul de a omagia, prin recitire şi revenire, o întreagă operă. Căci în cazul Monicăi Lovinescu biografia croită prin curajul...
Recitirea lui Edmund Burke este, în era digitală, un exerciţiu de insurgenţă “reacţionară”. Nimic din ceea ce constituie viziunea lui Burke nu pare să mai aibă sens în lumea locuită de noi. Nerăbdarea prezentului, frenezia experimentului utopic, ignorarea trecutului, toate...
La un an de la declanşarea agresiunii sale împotriva Ucrainei, Federaţia Rusă rămâne fidelă aceluiaşi tipar al crimei şi al minciunii de stat. Stalinismul este îndrumarul acţiunii putiniste. El inspiră nu doar politica externă, animată de o vocaţie a pirateriei...
Dragostea din prozele lui Cehov nu are nimic stihial, mesianic sau pedagogic. Ea se sustrage, prin ambigua ei energie, oricărei lecturi moralizatoare. Niciodată pe deplin împlinită, mereu în vecinătatea ratării, singurătăţii şi a morţii, dragostea îşi precizează conturul ei melancolic...
La aproape un an de la invazia rusă, războiul a devenit realitatea cotidiană în Europa centrală. Ceea ce părea de neimaginat în anii de după 1991 este, în zilele noastre, un fapt care intră în economia fluxurilor de ştiri: oraşe...
Republica Populară Română se naşte în clipa în care, în faţa unui tribunal militar, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache compar spre a fi acuzaţi de trădare de ţară. Regatul României se prefăcea, graţie acestei înscenări staliniste, în democraţie populară. Aparenţele...
La aproape un an de la debutul agresiunii sale împotriva Ucrainei, Federaţia Rusă, neabătută de la parcursul ei criminal, se dedică războiului cu aceeaşi ferocitate ca în prima zi. Înfrângerile, sancţiunile, oprobriul internaţional nu schimbă cu nimic hotărârea Rusiei de...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
