La un secol de la publicare, Istoria civilizaţiei române moderne poate fi recitită ca una dintre piesele centrale în canonul modernităţii intelectuale autohtone. Departe de a fi un simplu obiect muzeal, exilat pe un raft al uitării respectabile, ea devine,...
Departe de a fi un cuvânt al trecutului, parte a unui veac ce părea să fi ajuns la capătul lui în anul 1989, totalitarismul este un termen ce desemnează un posibil viitor al umanităţii. Eliberat de complexe, plin de energie,...
Cum ar fi arătat o Românie din care teroarea comunistă să fi fost absentă? Care ar fi fost drumul unei naţiuni ale cărei temniţe să nu fi devenit mormântul unor Iuliu Maniu, Dinu Brătianu şi Ion Mihalache? Şi care ar...
Condiţia rusă este inseparabilă de obsesia ideilor. Poate mai mult decât în oricare alt spaţiu cultural, Rusia este marcată de această amprentă a interogării de sine. Cine suntem şi care este drumul pe care ne este menit să îl urmăm,...
Între reîntronarea imperială a preşedintelui pe viaţă şi celebrarea zilei victoriei, Rusia a trăit 2024, în acest mai, sub semnul tiraniei şi al războiului. Scenele de acum au avut, fiecare în parte, semnificaţia lor. Reconfirmarea autocraţiei înseamnă şi reconfirmarea imperialismului...
De mai bine de un deceniu, din momentul în care a atentat, pentru prima oară, la integritatea teritorială a Ucrainei, Rusia duce un război a cărui miză este cu mult mai ambiţioasă decât simpla redesenare a graniţelor. Stat revizionist, Rusia...
La doi ani de la atacul pirateresc pornit împotriva unui stat suveran şi independent, Ucraina, Federaţia Rusă se află în ofensivă pe fronturile de luptă, în vreme ce dictatura de la Moscova se pregăteşte pentru un scrutin destinat să ofere...
Până la momentul fugii sale din RPR, Petru Dumitriu a fost asemeni unui Dorian Gray al democraţiei populare. Elegant, seducător, amoral, înveştmântat în mantia de scriitor laureat, parte a sistemului, dar nutrind ambiţia luciferică de a înfăptui ceea ce alţii...
Undeva, în memoria decolorată a manualelor de istorie şi a bibliotecilor, se păstrează imaginea îndepărtată a Adunărilor întrunite în cele două Principate, la 1857. Stau alături domni eleganţi îmbrăcaţi în redingote şi ţărani care îşi duc portul lor, fără ostentaţie...
2023 a fost un an al războiului. Cele din urmă zile ale sale sunt marcate de acest avans al barbariei: pentru Rusia, Iran sau Hamas, condiţia naturală a existenţei lor politice este violenţa. Ţinta lor este instaurarea unei noi ordini...
Implorat de fidelii săi supuşi, Vladimir Putin, părinte al patriei ruse şi protector al imperiului, acceptă să candideze din nou pentru funcţia supremă în stat: potemkiniada de la Moscova evocă vremurile în care un alt părinte al popoarelor, Stalin, era...
Destinul Monicăi Lovinescu a avut ceva din conturul unei tragedii antice. Exilată, denunţată, atacată, stigmatizată, confruntată cu pierderea propriei sale mame (mamă asasinată de un regim democrat-popular, spre a plăti pentru păcatele fiicei sale), Monica Lovinescu a păstrat, vreme de decenii,...
Destinul lui Sir Isaiah Berlin se desenează pe fundalul unui veac XX marcat de amprenta nemăsurii totalitare. Libertatea, demnitatea umană, pluralismul, moderaţia devin suspecte în acest mediu modelat de credinţa în ideile mântuitoare. Intelectualul este chemat, în acest veac al...
Pe câmpurile de luptă din Ucraina nu este linişte: la un an şi jumătate de la agresiunea rusă, Moscova duce mai departe, cu aceeaşi energie, un război a cărui ţintă este subminarea definitivă a statalităţii Ucrainei. În umbra tragediei din...
Scenele de carnagiu din Israel nu sunt un accident, ci ilustrează vitalitatea sângeroasă a antisemitismului. În Fâşia Gaza, ca şi în Iranul teocratic, antisemitismul este ideologia în jurul căreia se organizează un întreg discurs al urii: asemeni naţional-socialismului, islamo-fascismul predică...
Ada sau ardoarea. O cronică de familie este unul dintre acele romane care îşi obligă cititorul la o alegere tranşantă. Între îmbrăţisarea ( cvasi-erotică) a ficţiunii şi respingerea ei brutală, nu poate exista calea de mijloc a moderaţiei. Uriaş, labirintic,...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
