Întâlnirea dintre dictatorul rus şi tiranul nord-coreean marchează adâncirea unei direcţii de politică externă: izolarea conduce la consolidarea alianţelor cu statele-paria din comunitatea internaţională. Alături de Iran, Coreea de Nord devine un al doilea partener strategic al Rusiei. Rusia...
În 1953, Republica Populară Română putea sărbători: la Sighet, în frig şi singurătate, murea Iuliu Maniu, cel pe care partidul comunist şi tovarăşii săi de drum îl denunţaseră cu vigoare revoluţionară în anii de după 23 august 1944. Asemeni altor...
De la Oceanul Arctic până în Africa de Sud, trecând prin Baltica, Marea Neagră, Siria şi Sahel, Rusia duce un război declarat împotriva Occidentului pe care îl percepe drept inamic implacabil. Politica de confruntare a URSS devine politica oficială a...
La treizeci de ani de la decembrie 1989, sentinţa Înaltei Curţi în cazul asasinării inginerului Gheorghe Ursu este o fotografie a României de astăzi. În această Românie adevărul judiciar contrazice judecată morală şi realitatea istorică. În aceeastă Românie crimele comise...
Rusia lui Putin este capătul de drum barbar al istoriei statului rus însuşi. Între autocraţie şi reforme, între agresivitate şi adaptare, între izolare şi deschidere, alegerile Rusiei de astăzi sunt cât se poate de limpezi. Pentru cei ce conduc la...
O paranoia imperială pare să fie atins Rusia lui Vladimir Putin. Dincolo de imaginile destinate să umanizeze profilul unui dictator reinventat ca om al poporului şi prieten al întregii naţiuni, o căutare frenetică a inamicilor interni şi externi se desfăşoară,...
Asemeni tragediei de la “Colectiv”, teribila imagine a azilurilor de bătrâni este o oglindă în care România de azi se poate contempla. Este aceasta o Românie a cruzimii, laşităţii şi a rapacităţii. Este aceasta o Românie în care demnitatea umană...
Istoria grotescă a rebeliunii lui Prigojin a ajuns la capătul ei după o zi. A fost aceasta o zi în care ceva din edificiul monolitic al tiraniei lui Putin s-a fărâmat, definitiv. Imaginile mercenarilor care iau cu asalt centrele de...
Sentimentul de euforie care a urmat anului 1989 este, în acest moment, istorie. Democraţia şi statul de drept sunt confruntate cu avansul alternativei autocratice. Privite ca suspecte, libertatea şi pluralismul reîntâlnesc tirania ca pe vechiul lor inamic. Noile avataruri...
Un sentiment de mulţumire prezidenţială a înconjurat naşterea noului cabinet prezidat de Marcel Ciolacu: schimbarea la nivelul Guvernului a fost elogiată ca un semn al maturităţii politice. Cât despre procedurile constituţionale legate de audieri şi de vot, ele au demonstrat,...
Preşedintele Iohannis înseamnă, în istoria politică a României, un deceniu. Asemeni predecesorului său, Traian Băsescu, Iohannis reuşeşte să ducă la capăt o decadă prezidenţială. Dincolo de fast, dincolo de recepţii, dincolo de călătorii adesea petrecute în decor opulent, bilanţul mandatelor...
Dintre personajele ce populează secolul al XIX-lea rus Bakunin întruchipează nemăsura utopică a revoltei. Bakunin posedă, cu a sa viaţă aventuroasă, de roman, o viaţă care îl poartă de pe baricade în temniţele ţariste şi mai apoi către Europa exilului,...
Dicţionarul romanului central-european în secolul XX, coordonat de Adriana Babeţi şi îngrijit de Oana Fotache, este încununarea unui efort de trei decenii: unul dintre cele mai impresionante monumente ale gândirii critice şi comparatiste din spaţiul românesc, el este imaginea însăşi...
Războiul din Ucraina nu este, prin intensitate şi ferocitate, prin amploare şi prin barbarie, un accident de parcurs. În dinamica şi motivaţiile sale, războiul declanşat de Rusia împotriva Ucrainei este punctul culminant al evoluţiei regimului politic care se confundă cu...
Nu putem contempla decât morţile la care suntem martori. Despre propria noastră moarte, despre moartea a cărei prezenţă o suspendăm din orizontul vieţii noastre, nu putem scrie decât utilizând un viitor al dubiului şi al incertitudinii. Muritori, ştim că vom...
Ceremonia încoronării lui Charles al III-lea a fost, dincolo de elaborata coregrafie şi simbolismul ei constituţional, imaginea însăşi a tradiţiei care se încăpăţânează să existe în această epocă dominată de barbarie, nihilism moral şi relativism cultural. Ziua de ieri...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
