Cabinetul Ciolacu şi reîntoarcerea PSD

Un sentiment de mulţumire prezidenţială a înconjurat naşterea noului cabinet prezidat de Marcel Ciolacu: schimbarea la nivelul Guvernului a fost elogiată ca un semn al maturităţii politice. Cât despre procedurile constituţionale legate de audieri şi de vot, ele au demonstrat, încă o dată, docilitatea unor Camere supuse voinţei Executivului.

 

Hegemonie şi coaliţie

Dincolo de euforia ce a prezidat la votarea noului premier, o realitate nu mai poate fi ignorată, aceea a reîntoarcerii PSD. De această dată, PSD deţine pârghiile necesare spre a-şi impune hegemonia. Preşedintele Iohannis, cel care a dat o nouă şansă PSD şi cel care este autorul direct al acestui aranjament politic, oferă social-democraţilor ocazia de a-şi restabili   dominaţia. PSD este, din nou, după epoca lui Liviu Dragnea, stăpânul României. Anul electoral 2024 va sta sub semnul acestei noi realităţi.

Cabinetul Ciolacu este, în aparenţă, un  cabinet de coaliţie, un guvern în cadrul căruia  Preşedintele şi liberalii par că deţin suficiente  poziţii spre a le garanta puterea de decizie. Ambiţia şefului de stat a fost aceea de a construi un parteneriat care să nu fie similar defunctei alianţei USL. Un anume echilibru a fost imaginat, spre a evita precedentele eşecuri ale liberalilor din coaliţia cu  PSD.

Însă nici un aranjament nu poate elimina din ecuaţia realitatea implacabilă a hegemoniei PSD. Iar primul gest major al premierului Ciolacu a fost acela de a-şi impune, prin intermediul unui OUG, autoritatea la nivelul Guvernului, acordând prerogative extinse vice-premierului Marian Neacşu. Citită atent, ordonanţa de urgenţă marchează o autentică lovitură constituţională.  Vicepremierul devine, în noua arhitectură, organismul care videază de conţinut ministerele controlate de liberali şi reduce la irelevanţă pe secretarul-general al cabinetului. Lecţia lui Liviu Dragnea este însuşită: controlul este stabilit prin intermediul actelor normative, la adăpostul unui simulacru de democraţia parlamentară.

Pentru Preşedinte şi PNL, strategia lui Marcel Ciolacu este semnalul abandonării iluziilor legate de echilibrul definind alianţa. Ca şi în precedentul USL, PSD acceptă coaliţiile ca pe un pas în vederea edificării propriei sale dominaţii. Guvernul Ciolacu nu este gândit de PSD ca o continuare a experimentului Ciucă, ci ca o primă etapă în parcursul electoral. Anul 2024 trebuie să fie cel al revanşei: PSD vizează cucerirea puterii. Programul demagogic şi controlul resurselor bugetare sunt instrumentele de care se va servi în  acest orizont de timp.

Graţie Preşedintelui Iohannis, perspectivele PSD sunt unele promiţătoare. Spre deosebire de epoca Dragnea, stigmatul nu mai este asociat acestui partid, iar mizele emoţionale legate de corupţie şi de domnia legii sunt absente din  imaginarul colectiv. Domesticirea puterii judecătoreşti face ca repetarea unui scenariu Dragnea să fie improbabilă. O linişte de marasm domină acest front, o dată cu risipirea iluziilor hrănite de himera salvării colective prin acţiunea procurorilor şi judecătorilor integri.

În Parlament, fragmentarea Opoziţiei este un semn dramatic al eterogeneităţii ei. Posibilitatea  coalizării în acest moment este redusă, iar PSD poate, în cazul unei defecţiuni a PNL, să aplice formula unui cabinet minoritar. Pe termen mediu, creşterea AUR este ocazia pentru PSD de a-şi consolida reputaţia de onorabilitate democratică. Un al doilea tur prezidenţial în care un candidat AUR să înfrunte PSD ar fi încununarea acestui parcurs de reinventare: salvarea democraţiei ar fi misiunea istorică a lui Marcel Ciolacu şi a colegilor săi.

În acest moment, hegemonia PSD se realizează pe un fundal care oferă un spaţiu prielnic de manevră. Iar această hegemonie încurajată de Klaus Iohannis  confruntă PNL cu o dilemă majoră. Între despărţire spre a alege opoziţia şi reducerea sa la o anexă docilă a PSD,  opţiunea liberalilor este una delicată. Apelul la retorica anti-PSD de dinainte de alcătuirea coaliţiei este dificilă, dacă nu imposibilă. Căderea în sondaje este ecoul acestei degringolade liberale. Redus la un instrument prezidenţial, PNL este confruntat cu marginalizarea treptată în cadrul unui guvern ce este unul eminamente  pesedist.

Moştenirea lui Liviu Dragnea este dusă mai departe de Cabinetul Ciolacu, fără ca stridenţele din trecut să mai ameninţe dominaţia politică. Drumul PSD spre cucerirea puterii a început, sub semnul patronajului prezidenţial, iar liniştea poate domni, netulburată, în cele din urmă.

 

Articol publicat şi în Contributors.


Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.