Memento. Antiamericanism şi toate cele vechi şi nouă toate

Sunt mândru şi onorat de invectivele şi „argumentele” aduse împotriva mea, de felul celor care au găsit că cea mai tare insultă şi demascare este să mă facă “americanofil, evreofil şi băsist, bineînţeles”…

Memento: Când evoluţiile recente cu fake news, populismul etc. nu erau la modă şi când nu se dăduse încă liber de la Centru la lupta cu influenţa rusă în aia şi aialaltă şi aşa mai departe, pe vremea când frontul luptei cu antisemitismul şi putinismul era o chestiune de convingere, nu de speranţa oportunităţii, cititorii ziarului Adevărul ştiau cu precizie cine sunt şi nu se sfiau să o spună: „Domnul Aligică e unul ce-şi duce veacul pe la Revista 22, americanofil, evreofil …”

La vremea aceea eram înfierat la Adevărul pentru că îndrăznisem să scriu un articol în care spuneam: „E uluitor cum apar la lumină acum atât de multe voci româneşti anti-occidentale, anti-Israel, uneori explicit anti-semite, pro-Putin, pro-terorismul Islamic, pro orice sună a ceva anti-occidental, anti-capitalist, anti-liberal şi anti-democratic. E incredibil că există în spaţiul populat de limba română atât de multe răbufniri de îngustime morală şi intelectuală, de iresponsabilitate acută, de amnezie istorică patologică. Iar faptul că sunt ambalate fie în figuri de echidistanță şi neutralitate fie în forme de naţionalism primitiv şi retardat, face chestia să fie şi mai spectaculoasă.”

Foarte interesant că ziarul Adevărul găsise cu cale, atunci, să exprime, printr-un condei al cărui purtător este irelevant, o poziţie virulent divergentă faţă de cele de mai sus şi de mai jos. Scriam eu:

„… Ce e aşa greu de înţeles, scriam, că România modernă nu a existat şi nu o să existe decât ca parte a sistemului occidental? Că e creaţia şi parte a civilizaţiei occidentale, cu toate cele bune şi rele ale ei. Fără sistemul occidental de puteri şi echilibre, fără ambiţiile şi proiectele occidentale, eraţi parte a mizeriei unei Gubernii ruseşti sau a unei regiuni autonome într-o formă de Tanzimat sau alta… Extraordinar cum s-a umflat echidistanța şi naţionalismul în voi şi cum iau ele în mod inevitabil forma anti-semitismului şi panslavismului rusofil…”

Dar şi mai interesant este că o bună parte din reacţiile pe care le vedem azi fac ca toate cele scrise mai sus să fie la fel de actuale azi ca acum șase ani, când au fost scrise.

Privind înapoi nu regret cele scrise, nu regret tonul (uneori, retoric excesiv şi exasperat) şi sunt mândru şi onorat de invectivele şi „argumentele” aduse împotriva mea în locuri precum pagina din Adevărul populată de autori şi cititori de felul celor care au găsit că cea mai tare insultă şi demascare este să mă facă “americanofil, evreofil şi băsist, bineînţeles”…

Să închei cu un alt citat la obiect acum, ca şi atunci: „Extraordinar cum s-a umflat echidistanța şi naţionalismul în voi şi cum iau ele în mod inevitabil forma anti-semitismului şi panslavismului rusofil. Ce e aşa de greu de înţeles că ce se întâmplă în Israel şi Ucraina nu este despre trecut şi nu este despre mofturi istorice, ci este despre viitor şi este despre viitorul civilizaţiei ăleia de care identitatea şi forma voastră de existenţă istorică, statală și culturală depind nemijlocit. Dar ce spun eu? E greu de înţeles că dacă nu ar fi nu am ajunge să avem discuţia asta…”.

Articol publicat și pe MarginaliaEtc.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News