Ambasadorul SUA Adrian Zuckerman: „Nu putem și nu trebuie să uităm vreodată Holocaustul”


Foto: U.S. Embassy Bucharest

„Nu putem și nu trebuie să uităm vreodată Holocaustul. Trebuie să ne aducem aminte întotdeauna de cât de mult rău suntem capabili. Însă, uneori mă întreb dacă nu cumva la numai 75 de ani de la încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial am început să ignorăm lecțiile pe care ni le-a dat istoria colectivă”, a spus ambasadorul SUA la Bucureşti Adrian Zuckerman la aniversarea unui supravieţuitor al Pogromului de la Iaşi, Iancu Ţucărman, pe care a găzduit-o la Ambasada SUA, în prezenţa mai multor oficiali români şi străini, printre care prim-ministrul Ludovic Orban, ambasadorul Israelului David Saranga, ambasadorul Germaniei Cord Meier-Klodt, președintele Comunității Evreiești din București, Paul Schwartz, şi directorul general al Institutului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian. Redăm mai jos discursul ambasadorului american, rostit la aniversarea lui Iancu Ţucărman.

 

Iancu este un supraviețuitor al „trenurilor morții” de la Iași. El, un suflet bun, era agronom, lucra la ferme și cânta și la vioară în orchestra Ministerului Agriculturii. Niciodată nu și-a pierdut pasiunea pentru viață sau pentru muzică. În prezent, este căutător de talente, găsește tinerii muzicieni care promit. Iancu este și gazda unei emisiuni săptămânale de muzică clasică difuzate la radio, prin intermediul căreia împărtășește dragostea sa pentru muzică și cunoștințele sale aprofundate concetățenilor săi.

Ura orbească și hidoasă era cât pe ce să ni-l răpească pe acest om. Iancu a copilărit la Iași și a fost o victimă a antisemitismului atât pe timpul Gărzii de Fier, cât și pe timpul regimului comunist. În acel oraș încântător, care este capitala culturală a acestei națiuni, a fost obligat să urce într-un tren al morții pentru crima de a aparține unei anumite credințe și culturi. În 1941, el și alte 147 de suflete nevinovate au fost mânați într-un vagon de tren conceput pentru 40 de persoane. Iancu a fost unul dintre cei opt care au supraviețuit. Ceilalți au îngroșat rândurile miilor de evrei români uciși și aruncați în gropi comune. Anul trecut am vizitat cimitirul de la Iași și le-am văzut. Și am rostit o rugăciune pentru cei înhumați acolo și pentru noi toți.

Iancu a fost condamnat la moarte, a supraviețuit bătăilor și a văzut pretutindeni în jur crime. A fost privat de umanitate și i s-a refuzat dreptul la educație corespunzătoare, la timpul potrivit, din nou, doar pentru că era evreu.

În timpul regimului comunist, antisemitismul a continuat să facă ravagii. Nu aveai voie să vorbești despre Holocaust, și nici despre alte lucruri, pe timpul acestei tiranii de stânga. Viața i-ar fi fost mult mai ușoară lui Iancu dacă s-ar fi înscris în Partidul Comunist, însă a refuzat. A refuzat în maniera sa demnă și discretă. A văzut cât de corupt moral și criminal era sistemul comunist. Acest refuz va dăinui ca dovadă nespusă a caracterului său. Erau vremuri în care evreii erau supuși oprobriului chiar și pentru că încercau să emigreze în Israel. Și-au pierdut locurile de muncă și au trecut prin greutăți îngrozitoare pentru că au încercat să respecte principiile credinței de care aparțineau. Părinții mei au suferit aceeași soartă. La fel ca mulți conaționali români, au fost privați de mijloacele de a-și câștiga traiul, ca pedeapsă pentru că au încercat să emigreze. Iancu a ales să vorbească despre Holocaust atunci când acest lucru era interzis, a ales calea binelui și a justiției. Așa cum spune chiar el, a fost motivat de teama că toate atrocitățile se pot repeta, dacă nu vorbim despre ele și dacă ne permitem vreodată privilegiul de a uita.

Cu tot ceea ce i s-a întâmplat, Iancu a ales să renunțe la ură și la răzbunare. Și-a pus credința în educație și în dorința de a îmbunătăți condiția noastră umană. A promovat intens principiul statului de drept și aplicarea sa uniformă. Știe că fără acest principiu nu avem nimic. Și sunt întru totul de acord cu el, principiul statului de drept este cel care ține în frâu pornirile noastre cele mai rudimentare.

Iancu Ţucărman şi ambasadorul Adrian Zuckerman. Foto: US Embassy Bucharest

Nu putem și nu trebuie să uităm – vreodată – Holocaustul. Trebuie să ne aducem aminte întotdeauna de cât de mult rău suntem capabili. Însă, uneori mă întreb dacă nu cumva la numai 75 de ani de la încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial am început să ignorăm lecțiile pe care ni le-a dat istoria colectivă. Nu putem trece cu vederea ororile din zilele noastre care se întâmplă în alte țări, inclusiv în China. China comunistă continuă nestingherită cu lagărele de muncă forțată și cu centrele de reeducare. Întreb: unde este indignarea comunității internaționale? Unde este mass-media din România? Nu este indignată? Unde este conștiința celor din politica românească ce apără China comunistă? De câți yuani este nevoie pentru a uita de decența umană și moralitate? Sper că sunteți la fel de indignați de această conduită cum sunt și eu. Există o cale ușoară prin care putem gestiona această problemă. Spuneți „nu!” Chinei comuniste.

Vă asigur de faptul că Președintele Trump a vorbit serios când a spus „Nu!” Nu mai trecem cu vederea abuzurile atroce și criminale ale Chinei care vizează drepturile omului, nu mai ignorăm confiscările de pământ și nu ne mai prefacem că furturile sale intelectuale în formă continuată și spionajul său corporativ nu sunt politică națională. Salut abilitățile de lider ale Președintelui Trump și faptul că îi pasă de ceea ce se întâmplă cu minoritățile religioase din lume. Din nou, Dumnezeu să ne ajute dacă rămânem nepăsători și Dumnezeu să ne ajute pe toți dacă uităm.

Salut și eforturile Prim-ministrului Orban și ale Guvernului său de a comemora și de a conduce. Acesta a declarat, în ceea ce privește 5G: „China nu ne poate fi partener. Vom alege o companie care nu pune în pericol securitatea națională sau alte domenii.” Huawei, companie din China, nu va participa la construirea rețelelor 5G în România. Nu întrunește condițiile necesare în materie de securitate națională. Romania va avea rețele 5G „curate”.

Vă mulțumesc, domnule Prim-ministru, pentru că sunteți un lider european și pentru curajul de a înfrunta cea mai nerușinată și arogantă entitate din lume, care comite abuzuri legate de drepturile omului. Pur și simplu, nu există nicio scuză să ne prefacem că dorința de a acapara puterea cu orice preț nu îndeamnă, din nou, o națiune să facă rău de neînchipuit.

În cele din urmă, doresc să spun clar și răspicat, din nou. România nu are un prieten mai bun decât Statele Unite. Suntem aici și vă suntem alături. Împărtășim aceleași valori morale și aceeași busolă morală. Vom realiza și ne vom păstra valorile democratice și vom pune în aplicare principiul statului de drept împreună. Recunoaștem că nici Statele Unite nu au un prieten mai bun decât România. Anul acesta am început perioada Renașterii în România și am realizat multe lucruri mărețe. Vom continua să demarăm multe alte proiecte noi, pe care le vom duce la bun sfârșit, pentru a realiza potențialul imens al României.

Să nu uităm niciodată!”

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.