PSD. Ofensiva

Moțiunea de cenzură prin care PSD (plus aliații săi) intenționează să dea jos actualul Guvern e primul pas al unei strategii prin care social-democrații încearcă să iasă din corzi. Nu m-aș grăbi să apreciez că nu au șanse să o facă – fie și numai, ceea ce mult pentru momentul politic traversat de acest partid, să reechilibreze raportul de forțe politice de la noi.

Iată o posibilă foaie de parcurs. Un Guvern Orban demis de Parlament – cu PSD „vioara întâi” (și) la această operațiune! – ar fi o primă victorie de etapă și, mai ales, una de moral pentru social-democrați. Adversarii direcți ai PSD pot, desigur, specula, la rândul lor, acest moment – președintele Klaus Iohannis va avea, în eventualitatea în care actualul Guvern e demis, un rol proeminent și, totodată, cele mai „contondente” cărți de jucat. Dar, pentru activul de partid de la PSD și pentru aliații acestui partid (unii, acum, „în adormire”!) – un guvern al oponenților doborât ar fi un semnal puternic.

Apoi, vom avea alegeri locale. Cu – atenție, amănuntul e important! – un singur tur pentru pozițiile cele mai vizibile și, adesea, cele mai spectaculoase: funcția de primar. E de așteptat – și pentru că e de luat în calcul un absenteism semnificativ (sunt alegeri care se vor consuma în pandemie, la finele lunii septembrie) – ca PSD să ia un scor bunicel. Ceea ce ar echivala cu încă o gură de oxigen – pe un scor bun se poate construi.

După locale vor urma alegerile parlamentare. Pe final de an, în mod normal – dar această fixare calendaristică e contestată și, pe undeva, nu pare sigură. Parlamentarele sunt, de fapt, marea bătălie pe care o au de dat social-democrații în această „dublă” electorală – iar oamenii de la PSD știu foarte bine aceasta. Mai întâi, știu – și, împreună cu ei, și celelalte partide – că, în mod normal, următoarele alegeri se vor ține (dacă nu vom avea cumva vreo rundă de anticipate!) abia în 2024. Patru ani în politică pot echivala cu o viață de om. Doi-trei ani în opoziție, cu o justiție care, la o adică, se poate revolta și ceva mai viguros după ce a simțit, în multe rânduri, „cizma pe grumaz” în ultimii ani dominați de PSD pot aduce nenumărate (și neplăcute) surprize.

De aceea, o amânare a parlamentarelor – din toamna acestui ani până, să zicem, în primăvara anului viitor – un scurt-circuit (cu beneficii nete pentru social-democrați) care poate schimba „cursul jocului”. Există indicii (poate că nu suficient de luate în serios, ceea ce e o eroare…) care semnalează că scenariul amânării parlamentarelor îi vizitează intens pe cei de la PSD și nu numai pe aceștia. Unul dintre cei care au vorbit recent despre aceasta a fost Vasile Dâncu – aș fi mai atent și la ce spune, de regulă, acest politician cu o minte foarte bună de strateg, așa cum aș fi mai atent și la reactivarea sa politică. O amânare a parlamentarelor „face sens” – cum spun englezii și, mai nou, din ce în ce mai mulți români. Parlamentarele amânate înseamnă timp foarte prețios cumpărat de PSD. Mai înseamnă și o adâncire a crizei economice (și, automat, a celei sociale) – or, cei de la PSD (și compania: ALDE, Pro România, poate chiar și UDMR, în mod sigur cea mai mare parte a mass-media) sunt super-vampiri ai unor asemenea situații.

PSD are pe masă un asemenea scenariu de ofensivă și de revenire. Are și foarte multe „cărți de jucat”. Are și foarte multe resurse. Și bani, și infrastructură, și „cavalerie”, și „infanterie”, și „artilerie”. Și cei care se opun „ciumei pesediste” au opțiuni – despre acestea, poate cu o altă ocazie.

Totul va începe de la această moțiune de cenzură – un moment politic mult mai important decât s-ar părea la prima vedere că e. Totul a început deja, de fapt.

Articol publicat şi pe MarginaliaEtc.