Ministrul Curaj o lălăie cu plagiatele. Se impune intervenţia premierului Cioloş

Încă de la începutul lunii decembrie 2015, ministrul Curaj a desfiinţat Consiliul Naţional de Etică şi ne anunţa triumfător că a găsit soluţia plagiatelor universitare. La începutul lui ianuarie, acelaşi ministru ne spunea că la începutul lui februarie totul va fi analizat şi rezolvat. Suntem în martie şi nu s-a mişcat nimic, cu excepţia apariţiei în spaţiul public a semnalelor că tot mai mulţi demnitari şi-au obţinut teza plagiind, adică furând de la alţii.

Este drept, în ianuarie a apărut o OUG care anulat articolul din Legea 206/2004, prin care suspiciunile de plagiat privind demnitarii erau cercetate doar de Consiliul Naţional de Etică (CNE), trecându-i şi pe aceştia în seama universităţilor, şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).

Articolul 168 din OUG menţionată spune că titlul doctoral este acordat  de către „instituţia organizatoare de doctorat prin dispoziţia rectorului sau, după caz, a preşedintelui Academiei Române”, „după primirea notificării din partea CNATDCU care atestă respectarea cerinţelor procedurale de acordare a titlului de doctor.” Cu alte cuvinte, nici CNATDCU nu mai are rolul de a verifica existenţa unor eventuale fragmente de teză plagiate, ci doar cerinţele procedurale. Adică, semnături, ştampile, numere de înregistrare şi alte de astea. Singurele instituţii care pot verifica suspiciunile de plagiat ce planează asupra unor teze doctorale sunt chiar cele care le-au emis, Adică, ne aşteptăm ca hoţii din universitate să strige în piaţa publică „Săriţi, hoţii!”. Şi să dea în cap unor conducători de doctorate, stâlpi de rezistenţă ai universităţii!

Despre utopia acestei soluţii au curs valuri de megabiţi. Degeaba. Ministrul Curaj o ţine pe a lui, nu vrea să înţeleagă că aceasta nu e o soluţie. De fapt, legislaţia actuală este necesară şi suficientă pentru depistarea şi sancţionarea plagiatelor universitare. Cu două-trei condiţii:

1.CNATDCU să recapete prin lege (modificată de OUG din ianuarie) dreptul de a analiza tezele de doctorat nu doar prin prisma „cerinţelor procedurale”, ci şi prin analizarea conţinutului unei teze.

2. Membrii CNATDCU să nu fie demnitari şi/sau oameni politici, ci personalităţi ştiinţifice independente, cu largă recunoaştere internaţională şi cunoscute pentru integritatea de care au dat dovadă în trecut.

3. Legislaţia să prevadă anularea automată a diplomei de doctor, prin ordin,al instituţiei care a emis-o, când verdictul CNATDCU rămâne definitiv.

4. Cei care au pierdut titlul de doctor să restituie statului toate drepturile băneşti încasate în baza a celui titlu.

Universitatea din Bucureşti a cerut în 1 martie ministrului Educaţiei să retragă diploma de doctor acordată lui Victor Ponta, în baza analizei Comisiei de Etică şi a deciziei Senatului Universităţii: „Universitatea din Bucureşti solicită Ministrului Educaţiei să facă uz de prerogativele pe care i le oferă actuala Lege a Educaţiei nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi să dispună anularea Ordinului de Ministru prin care domnului Victor Ponta i s-a conferit titlul de doctor.” Prilej pentru Victor Ponta să sară ca ars, acuzând Universitatea din Bucureşti: „În 2011 câţiva securişti au fost impuşi de Băsescu la conducerea Universităţii şi de atunci fac acelaşi lucru – decizii pe criterii strict politice! (de 4 ani se ocupă DOAR de teza mea începută în 1999 şi finalizată în 2003… Au făcut o Comisie DOAR pentru mine şi cer retragerea unui titlu obţinut legal DOAR pentru mine)”.

Întrebat dacă va da curs cererii Universităţii din Bucureşti, ministrul Curaj a răspuns: „Nu. Dacă se putea, se făcea”.

De fapt, ce lipseşte? Un ordin de ministru prin care să reglementeze procedura de analiză a suspiciunilor de plagiat de către CNATDCU şi a unui ordin prin care să numească o nouă conducere la această instituţie. Şi de ce nu le-a dat până acum? Întrebare fără răspuns.

După eşecul ministrului Curaj de a rezolva problema plagiatelor, singura persoană de la care se aşteaptă decizia şi rezolvarea este premierul Dacian Cioloş. Premierul Cioloş a ajuns la guvernare pe un val de aşteptare şi speranţă legate de transparenţă, corectitudine, dreptate. Păstrarea în Guvern a ministrului Tobă, şi el suspect de plagiat, îl vulnerabilizează pe premier, inducând ideea că este de partea plagiatorilor. Dacă nu decide măsuri imediate de a da unei instituţii, CNATDCU, dreptul şi prerogativele de a devoala plagiate în cel mai scurt timp, cu o componenţă formată din persoane inatacabile, atunci suspiciunea că premierul le ţine partea plagiatorilor se va accentua. Este momentul adevărului. Decizia premierului (sau lipsa deciziei), va funcţiona ca o hârtie de turnesol pentru a ne demonstra cine este în realitate premierul României. Rămâne să sperăm că premierul Dacian Cioloş înţelege gravitatea momentului.

Articolul a fost publicat şi în Adevărul.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News