Există în spaţiul public global un vuiet teribil al demenţei colective. Este ca şi cum umanitatea întreagă ar fi captiva unui reflex suicidar de isterie apocaliptică: pandemia suspendă nu doar procesele economice şi instituţionale, dar şi funcţionarea raţiunii înseşi. ...
În momente ca acestea, menţinerea delicatului echilibru dintre datoria de a ocroti sănătatea publică şi nevoia de a respecta libertăţile individuale rămâne provocarea fundamentală pe care nu o putem ignora. Starea de urgenţă, la a cărei intensificare juridică asistăm, nu...
Pandemia este o radiografie a lumii noastre. Dincolo de suprafaţa de siguranţă aparentă, fricile, demagogia, autocraţia, iresponsabilitatea sunt forţele care modelează mişcarea umanităţii, în aceste momente. Este ca şi cum raţiunea, luciditatea, calmul ar fi cedat valului seismic pe care...
Atâţia dintre compatrioţii noştri au devenit agenţii patogeni ce facilitează răspândirea panicii de ameninţă coeziunea ţesutului social însuşi. Prin demagogie ori iresponsabilitate, aceste voci sunt responsabile pentru naşterea celei mai redutabile pandemii psihologice cu care naţiunea noastră se confruntă în...
Specialiştii improvizaţi şi atoateştiutorii semidocţi domină, în acest moment de încercare colectivă, spaţiul public autohton. Suveranitatea demagogică din platoturile televiziunilor de ştiri se întâlneşte, armonios, cu delirul din mediul digital. Influencerul şi politicianul îşi unesc energiile spre a indica calea...
În primăvara lui 1940, cu optzeci de ani în urmă, Uniunea Sovietică îndeplinea, cu acea cruzime metodică ce o definea, planul de lichidare al intelighenţiei poloneze. Executarea ofiţerilor polonezi în pădurea de la Katyn era doar o parte din operaţiunea...
Nimic mai emoţionant decât reîntâlnirea, pe aceeaşi scenă, dintre Marcel Ciolacu şi Victor Ponta: solidaritatea pesedistă, dincolo de graniţe, este reafirmată. În cele din urmă, în pofida conflictelor, perspectivele reunificării celor despărţiţi de ambiţia lui Liviu Dragnea sunt mai mari...
Alice Voinescu este întruchiparea a ceea ce a avut mai distins, nobil şi auroral vechea Românie. Din tot acest edificiu nu ne mai parvin, astăzi, decât fragmente de cuvinte şi de imagini. Prea adesea suntem tentaţi să credem că...
Pesedismul a supravieţuit prăbuşirii regimului Dragnea. În pofida predicţiilor care păreau să sugereze un cataclism ce i-ar fi fost fatal, PSD continuă să fie cea mai redutabilă dintre forţele opuse modernizării statului. Cât despre natura cordială a relaţiilor pe care...
Primele două volume din monumentala trilogie imaginată de Stephen Kotkin, Stalin, sunt cronica organizării celui dintâi stat comunist al lumii. Giganticul exerciţiu cosmogonic pe care Stalin îl realizează nu este decât încununarea ipotezei leniniste. Din materia loviturii de stat...
Nimic mai familiar decât reflexul de admiraţie pe care atâţia dintre contemporanii noştri îl resimt în faţa extraordinarelor realizări ale Chinei populare. Exclamaţiile lor, ce traduc o emoţie aproape religioasă, se înscriu într-un tipar istoric care defineşte secolul trecut. ...
O dată cu Lenin şi cu lovitura de stat bolşevică secolul XX începe cu adevărat. Dacă Marele Razboi este declanşatorul tragediei ce anunţă sfârşitul unei lumi, leninismul este formula în care viitorul familiar capătă chip. Lenin şi leninismul modelează tiparul...
Opoziţia tenace a PSD faţă de orice iniţiativă de modificare a legislaţiei prin care sunt desemnaţi primarii şi preşedinţii de consiliu judeţean este cât se poate de firească. Pentru PSD, cu sau fără Liviu Dragnea la conducere, prioritatea este conservarea...
Tragedia de la spitalul Floreasca, acolo unde patronajul politic s-a întâlnit cu incompetenţa sistemului medical, este parte din fotografia neretuşată a României, la treizeci de ani de la căderea comunismului. După trei decenii, Statul român continuă statul comunist în...
Ion Iliescu şi fesenismul închid drumul Revoluţiei, un drum ce ar fi dus la refondarea pe temelii de transparenţă etică al României. Sacrificiul din Decembrie 1989 este anexat de noul partid-stat. În puţină vreme, Timişoara devine, din oraş al martirajului,...
După treizeci de ani, România se află în punctul cel mai înalt al istoriei ei moderne. Dilemele identitare şi fricile noastre seculare par să fie parte din trecutul de care ne-am despărţit. Ceea ce generaţii întregi au imaginat, în...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
