Involuţia pare sa fie proiectul de ţară al României în cei din urmă ani. Tot ceea ce se edificase, în limite rezonabile, este pe cale de a fi înlăturat, poate definitiv. Involuţia este mai mult decât o simplă restauraţie...
Tragedia de la Caracal este o hârtie de turnesol ce indică starea unui stat român care a încetat să mai privească demnitatea şi siguranţa cetăţenilor săi ca pe valorile destinate a fi protejate prin acţiunea sa. După ani de...
Dintre toate credinţele care aspiră la mântuirea terestră în secolul trecut, comunismul posedă, în cel mai înalt grad, vocaţia expansiunii la scară universală. Acolo unde fascismul generic oferă exaltarea autohtonismului şi a primatului etnic, comunismul promite, în numele ştiinţei...
Statul român al anului de graţie 2019, nereformat, clientelar şi dominat de o oligarhie ce pătrunde în domeniile puterii judecătoreşti şi ale justiţiei constituţionale, se fondează pe un model constituţional a cărui conservare nu poate avea alt efect decât perpetuarea...
10 august 2018 nu este un accident oarecare, o eroare de parcurs, un detaliu fără importanţă. 10 august 2018 a însemnat afirmarea intenţiei partidului-stat de a recurge la forţa armată spre a intimida şi brutaliza. Înlăturarea doamnei Carmen Dan...
Pentru Viorica Dăncilă, ca şi pentru atâţia alţii, Partidul a fost şi este totul. Nimic nu s-ar fi putut întâmpla aşa cum s-a întâmplat în viaţa sa dacă fesenismul nu ar fi dominat, suveran, România: trecerea de la o modestă...
Intelectualul care se respectă este un pasionat al utopiei. Un simţ particular al idealului îl face incapabil să se adapteze realităţii pe care o judecă cu severitate etică. Încrederea în raţiune şi în mase îi hrăneşte certitudinile. Dincolo de acest...
La o lună de la votul din 26 mai 2019 şi de la condamnarea definitivă a lui Liviu Dragnea, congresul PSD a reconfirmat, prin noua formulă de conducere, triumful mediocrităţii, al imposturii şi al servilismului. Umbra lui Liviu Dragnea, (...
Ajuns la capăt după 1989, comunismul devine substanţă a memoriei, ingredient al nostalgiei şi materia din care se nutreşte noua stângă radicală. Emoţiile de atunci sunt şi cele de acum, iar marile cauze în numele cărora s-a vărsat sângele oamenilor...
Grotescul balcanic al procedurii de selecţie a candidaţilor pesedişti la alegerile prezidenţiale nu face decât să reconfirme mutaţia ce era vizibilă deja în epoca regimului Dragnea. PSD este pe cale să accepte imposibilitatea practică a câştigării poziţiei de şef de...
În pofida calculelor mai mult sau mai puţin entuziaste ale Opoziţiei, Cabinetul Dăncilă a supravieţuit moţiunii de cenzură. Analele oratoriei noastre s-au îmbogăţit cu noi file memorabile, iar viaţa noastră publică şi-a dovedit, a câta oară?, precaritatea ei iresponsabilă. ...
Ca şi comuniştii chinezi din Piaţa Tiananmen, feseniştii de la Bucureşti intenţionau să stârpească un instinct al rezistenţei şi al libertăţii. Zilele de 13-15 iunie 1990 sunt zilele în care fesenismul încearcă, de o manieră de o manieră definitivă...
Lamentabilul dezgheţ pesedist nu afectează, în nici un fel, pilonii de control ai regimului Dragnea. În PSD, ni se spune de către Viorica Dăncilă, vremea deciziilor unilaterale şi netransparente a trecut . În PSD, ni se spune de către...
Atunci când se va scrie istoria ultimului deceniu şi jumătate din viaţa publică a României, Anii urii, ai lui Horia-Roman Patapievici, vor constitui una dintre probele-cheie ale acestui dosar. Atunci când se va reconstitui traseul resentimentului în România, traseu...
Iluziiile trebuie abandonate, în favoarea lucidităţii şi perseverenţei. Regimul Dragnea a supravieţuit lui Liviu Dragnea, căci temeliile sale sunt intacte. Reforma PSD este o sordidă rotire de cadre. La o săptămână de la 26 mai şi de la condamnarea...
În cele din urmă, nimicul pe care Liviu Dragnea l-a dispreţuit, cu aroganţa sa de vechil ceauşist, s-a ridicat şi a înlăturat, prin vot democratic, edificiul crezut a fi de neînlăturat. Cel care s-a dorit a fi stăpânul României nu...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
