Carmen Dan, PSD şi 10 august 2018: o precizare


10 august 2018 nu este un accident oarecare, o eroare de parcurs, un detaliu fără importanţă. 10 august 2018 a însemnat afirmarea intenţiei partidului-stat de a recurge la forţa armată spre a intimida şi brutaliza.

 

Înlăturarea doamnei Carmen Dan de la portofoliul Internelor nu este un act de elementară decenţă politică, ci manifestarea cinismului oportunist ce defineşte identitatea pesedistă însăşi. Eliminarea complicei lui Liviu Dragnea se înscrie în linia conflictelor intestine, urmând condamnării definitive a celui pe care actualul premier nu înceta să îl omagieze, ritual, evocând un atât de familiar cult al personalităţii. Acum, în PSD, ca şi în PMR sau PCR, căderea conducătorului antrenează epurarea acoliţilor săi. Lecţia bolşevică este dusă mai departe de fesenişti.

Remanierea lui Carmen Dan este menită să întărească sentimentul de umanizare al PSD: operaţiunea de imagine are ca obiectiv distanţarea de un regim denunţat, dar menţinut în elementele sale centrale. Continuitatea de adâncime se cere dublată de delimitarea simbolică. Carmen Dan, a cărei carieră este imaginea servilismului şi a vocaţiei represive, trebuie să plece, pentru ca principalul complice al lui Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă, să poate rămâne mai departe emblema pesedismului neîntinat.

Dincolo de detaliile sordide ale biografiilor politice ce au în comun impostura şi slugărnicia, un fapt trebuie reamintit, în aceste momente. Nu doar Carmen Dan este responsabilă pentru brutalitatea atroce a represiunii de pe 10 august, ci întregul partid care a ales să sprijine şi să cauţioneze atacul frontal împotriva populaţiei civile. Carmen Dan a fost instrumentul unei voinţe, iar această voinţă a tradus dispreţul suveran al PSD faţă de cei pe care îi priveşte ca pe nişte supuşi, iar nu ca pe nişte cetăţeni.

10 august 2018 nu este, aşadar, un accident oarecare, o eroare de parcurs, un detaliu fără importanţă. 10 august 2018 a însemnat afirmarea intenţiei partidului-stat de a recurge la forţa armată spre a intimida şi brutaliza. Este vorba de acelaşi partid- stat care, în lunile ce au urmat, a blocat orice tentativă de investigare judiciară a noii mineriade şi a protejat pe agenţii săi din Jandarmerie. Este vorba de acelaşi partid- stat căruia Viorica Dăncilă îi datorează mandatul de premier.

Faptul că, după aproape un an, nimic nu este clarificat şi nici un vinovat nu este trimis în judecată reprezintă, în sine, un scandal moral şi semnul involuţiei din România . Impunitatea este consecinţa naturală a distrugerii sistematice a statului de drept şi a eliminării garanţiilor domniei legii. Inegalitatea dintre români este axioma pe care se întemeiază domnia PSD, indiferent de epocă şi de conducătorii săi. Autorii represiunii de atunci sunt parte a castei protejate de privilegii. Complicitatea este liantul acestui regim al corupţiei morale.

Reglarea de conturi din interiorul PSD nu va avea ca urmare stabilirea de către tribunale a responsabilităţii pentru barbaria din 10 august. Doar înlăturarea PSD de la guvernare poate deschide perspectiva autenticei reparaţii pentru victimele de atunci. Rotirea cadrelor nu poate fi confundată cu justiţia. Punerea în scenă stângace de acum nu ne poate înşela. Lupta cu regimul care a instigat la violenţa de stat continuă.

 

Articol apărut şi pe Contributors.

 


Articole din aceeaşi categorie:

1 Răspuns

  1. Le trebuia bataie buna acelor huligani! Erau totusi acolo pentru a da o lovitura de stat….
    Ce nu le convine?! Ia sa ne mai lase in pace!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.