Lenin şi secolul XX


O dată cu Lenin şi cu lovitura de stat bolşevică secolul XX începe cu adevărat. Dacă Marele Razboi este declanşatorul tragediei ce anunţă sfârşitul unei lumi, leninismul este formula în care viitorul familiar capătă chip. Lenin şi leninismul modelează tiparul de dezvoltare ce devine, prin anii de după 1945, unul global.

 

Lenin pune în mişcare, cu extraordinara sa voinţă liberticidă şi tiranică, mecanismul pe care stalinismul îl va rafina. Lenin edifică temeliile acelei Uniuni Sovietice a cărei menire va fi reprimarea/ exterminarea inamicilor de clasă şi construcţia socialismului. Lenin este, în contextul veacului trecut, primul din galeria de tirani motivaţi ideologic. Drumul pe care îl deschide duce prin Mussolini, Stalin şi Hitler până la Mao şi Pol Pol. Ideea este, în cazul tututor crimelor de stat, esenţială. Leninismul întemeiază ordinea politică ce face din violenţa organizată un mijloc în vederea revoluţionării societăţii.

Lenin este un intelectual rus şi european, în egală măsură. Este european pentru că ideologia de la care se revendică este urmaşul bastard şi mutant al Iluminismului, parte din lunga linie revoluţionară. Marxismul este asumat ca religia politică a noului regim, iar memoria terorii şi iacobinismului este permanent evocată. Este un intelectual rus pentru că de la intelighenţia radicală Lenin preia acel voluntarism intransigent şi amoral ce suspendă orice constrângere etică. Lenin este, în ordine istorică, primul care face din şigaliovism o reţetă de reîntemeiere socială. Posedat al ideilor, Lenin nu poate fi imaginat fără interacţiunea, fatală, dintre autocratismul ţarist şi asceza sângeroasă a opozanţilor săi.

Lenin stabileşte precedentul pe care toate totalitarismele veacului XX îl vor urma. Guvernarea devine un exerciţiu ilimitat, menit să impună, prin coerciţie şi reeducare, prin frică şi propagandă, un crez ce le elimină pe toate celelalte. Partidul-stat pătrunde acolo unde dictaturile clasice nu au avut cutezanţa să ajungă. Comunismul sovietic este un regim prometeic. Brutalitatea cu care lichidează pe duşmani,tenacitatea cu care persecută libertatea, religia şi proprietatea sunt parte din dialectica sa revoluţionară. Viitorul trebuie să stea sub semnul perfecţiunii obligatorii.

Seducţia leninismului este inseparabilă de nucleul utopic în jurul căruia religia seculară se organizează. Promisiunea egalităţii luminează o cale străjuită de asasinate şi de abolirea oricărei noţiuni de elementară legalitate. Promisiunea egalităţii înlătură zăgazurile, eliberând întregul potenţial de ură al naturii umane. Sistematizare ideologică a resentimentului, comunismul sovietic devine viral, de vreme ce apelează la acel strat teluric al omenescului, dincolo de graniţe şi de continente.

Pe 21 ianuarie 1924 Lenin moare, iar leninismul intră în alcătuirea stalinismului. Căci Lenin şi Stalin sunt, amândoi, parte a aceluiaşi curent revoluţionar, dominat de aceeaşi pasiune a remodelării ciclopice. Visul leninist va fi împlinit de Generalissim: primul stat al muncitorilor şi ţăranilor construieşte, biruitor, socialismul.

 

Articol apărut şi pe MarginaliaEtc.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.