Radicalismul pe care îl vedem în acţiune în zilele acestea este varianta sărăcită intelectual şi rudimentară a marilor pasiuni care au bântuit umanitatea în era dictaturilor. Radicalismul de astăzi deţine o ubicuitate explicabilă prin capacitatea reţelelor virtuale de a purta...
Retras în solitudinea melancolică a domeniului său, înstrăinat de un timp care nu mai este al său, Alain Delon întruchipează, pentru cei de care îşi mai pot aduce aminte de o anume vârstă a cinematografului, perfecţiunea mitică a unui chip...
Radicalismul, departe de a-şi fi epuizat energia în criminalul secol XX, pare să îşi conserve puterea de fascinaţie. Pe străzi sau în mediul digital, radicalismul îşi desfăşoară, netulburat, acţiunea sa devastatoare. Radicalismul este, acum, ca şi în urmă cu...
Dacă graţia are un chip în secolul XX, aceasta este efigia delicată şi sensibilă a lui Audrey Hepburn. În fiecare dintre cadrele pe care filmele ei le lasă ca amintire se simte adierea tinereţii ce radiază, dincolo de moarte şi...
Dincolo de pandemie, dincolo de avalanşa de ştiri apocaliptice care pare să ne copleşească, spre a sugera iminentul sfârşit al umanităţii, se află realitatea unei evoluţii care nu face decât să reconfirme vocaţia totalitară a regimului de la Beijing: încercarea...
B de la Bogart: cine îşi mai poate imagina perfecţiunea hollywodiană fără această siluetă ce se iveşte, fără acest glas cu a sa sonoritate aproape cavernoasă, fără acest mister ce se coboară între oameni, asemeni ceţurilor în care sunt învăluite...
Puţine date sunt mai încărcate simbolic decât ziua de 20 mai 1990. După treizeci de ani, alegerile parlamentare şi prezidenţiale de atunci rămân temelia arhitecturii României contemporane. Dincolo de mutaţii, dincolo de cariere individuale şi de schimbări geopolitice, fesenismul, triumfător...
Conversaţia despre libertate a încetat să mai fie, o dată cu pandemia, una abstractă şi academică. Libertatea a devenit, în acest context al fricii şi al căutării frenetice a unui panaceu, o valoare subversivă. Libertatea a fost privită, dintr-o...
Bilanţul celor două luni de stare de urgenţă este bilanţul a treizeci de ani de postcomunism. În acest interval, statul român s-a înfăţişat cetăţenilor săi aşa cum este în realitate şi nici măcar fardurile fricii şi ale propagandei televizate nu...
Dacă se va scrie, vreodată, istoria intervalului istoric pe care îl traversăm, cronica sa va fi una a domniei fricii. Căci, mai mult decât oricare alt sentiment pe care fiinţele umane îl pot încerca, frica domină, modelează şi determină conduitele...
Pentru români, ca şi pentru toate naţiunile ai căror miniştri de Externe au semnat declaraţia comună alături de secretarul de stat al Statelor Unite, mai 1945 înseamnă începutul unei ocupaţii care s-a vrut a fi eterne. Nimeni nu poate...
Mai mult decât o catastrofă medicală, pandemia a însemnat această teribilă cacofonie a patologiei intelectuale. Ca niciodată în ultimele decenii, o înclinaţie morbidă spre autodistrugere şi extincţie pare să domine umanitatea: presa necrofilă, cu al ei cortegiu de pontifi ai...
Agresivitatea cu care regimul comunist de la Beijing răspunde la orice solicitare de anchetă independentă în marginea originii tragediei actuale este semnul unei sensibilităţi totalitare pe care niciun spirit lucid nu o poate ignora. Retorica R. P. Chineză o...
Pe măsură ce România înaintează în a doua lună consecutivă de stare de urgenţă, visul unui interval paradisiac de linişte şi de siguranţă, petrecut în sânul iubitor al celor dragi, lucrând online şi delectaţi de streaming-ul fără de sfârşit al...
Inept şi atent doar la măsuri de natură poliţienească, incapabil de iniţiativă şi incapabil de empatie, statul român îşi anesteziază propria populaţie, fără ca vreun proiect de viitor să se poată contura. Istoriile de la Suceava şi de la...
După cum se putea anticipa, Preşedintele Republicii a anunţat că va prelungi starea de urgenţă cu încă o lună. Ne aflăm, din acest moment, în faţa celui mai lung interval pe care România îl traversează sub imperiul stărilor excepţionale în...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
