România, pandemia şi starea de urgenţă: ce va fi după?

Inept şi atent doar la măsuri de natură poliţienească, incapabil de iniţiativă şi incapabil de empatie, statul român îşi anesteziază propria populaţie, fără ca vreun proiect de viitor să se poată contura.

Istoriile de la Suceava şi de la Focşani, acolo unde descentralizarea clientelară şi patronajul de partid au condus la contaminare de proporţii şi la un blocaj sanitar dramatic, sunt episoadele poate cele mai relevante ale stării noastre de urgenţă. Căci, dincolo de entuziasmul marţial al triumviratului ce ne comunică conţinutul noilor interdicţii, dincolo de ecranul de demenţă senină al celor care populează paginile lor de Facebook cu sfaturi şi recomandări aberante, dincolo de improvizaţia demagogică din platourile de televiziune, România stării de urgenţă este asemeni unui bolnav care , aflat la terapie intensivă, are doar speranţa iluzorie a unei reveniri miraculoase. Inept şi atent doar la măsuri de natură poliţienească, incapabil de iniţiativă şi incapabil de empatie, statul român îşi anesteziază propria populaţie, fără ca vreun proiect de viitor să se poată contura.

În cele din urmă, ca şi înainte de pandemie, problema României este una politică. Iar această problemă politică transpare în manifestările de ireponsabilitate sinistră ale unor administraţii locale ce aleg să acţioneze ca şi cum solidaritatea cleptocratică ar fi unica valoare ce contează. Tragedia din sistemul public de sănătate, acolo unde numirile politice au eliminat competenţa şi au încurajat mediocritatea obedientă, este oglinda în care oamenii acestei ţări pot privi dezastrul construit vreme de decenii. Ipocrizia nu mai poate aşeza fardul ei pe chipul unei realităţi a suferinţei şi a neputinţei instituţionale.

Ce va fi după? În tot acest vacarm al isteriei induse mediatic, conversaţia despre viitorul României este absentă. Căci această conversaţie ar implica, poate, curajul de a confrunta impasul ai cărui prizonieri suntem, spre a imagina un parcurs al reformelor şi al schimbării. Această conversaţie ar putea elimina, o dată pentru totdeauna, iluziile ce au menţinut aparenţele unei stări de normalitate.

Ce va fi după? Starea de urgenţă nu este decât o soluţie tranzitorie, după cum tranzitorie este soluţia gestionării de către medicii militari a unităţilor civile. În cele din urmă, privirea trebuie să se întoarcă la nivelul de unde toate pornesc: nivelul teribilei contraselecţii sistematice ce a marginalizat competenţele, spre a recompensa clientela potentaţilor şi patronilor politici. Autonomia locală a însemnat, în atâtea dintre comunităţile noastre, ocazia de a întemeia şi dezvolta sisteme elaborate de parazitare a bugetului şi resurselor publice. Moştenirea istorică fesenistă este matricea pe care o regăsim reprodusă în spaţii geografice atât de diverse: ea este numitorul comun al vieţii noastre publice .

Ce va fi după? Sufocată şi contractată, viaţa economică şi socială trebuie să fie repornită , treptat. Demenţa colectivă trebuie să fie înlocuită de atenţia cu care mecanismele de revigorare sunt puse în mişcare. Statul nu poate fi, la nesfârşit, stăpânul vieţilor noastre. Etatismul economic şi poliţienesc este calea cea mai sigură către un colaps social.

Ce va fi după? Imaginaţia politică înseamnă, înainte de toate, curajul de a aduna în jurul unei speranţe pe cei care nu au cunoscut decât teama şi insecuritatea. Ea presupune capacitatea de a organiza şi de a readuce statul în graniţele care îi sunt fireşti.

Ce va fi după? Încă mai neliniştitoare decât starea de urgenţă este imaginea viitorului ce va urma. Şi aceasta pentru că marasmul românesc deţine un extraordinar potenţial de regenerare. Criza medicală va fi fi trecut, dar clientelismul vorace va fi rămas, intact. În acest viitor atât de plauzibil al încremenirii, nimic nu se va fi schimbat. Căci prezentul etern al complicităţilor va dura, nealterat, dincolo de vieţile noastre. El este unica ipostază cu care statul român se poate identifica. Nereformat şi inert, statul român nu poate gestiona decât subdezvoltarea multilateral dezvoltată.

Articol publicat și pe MarginaliaEtc.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News