Prelungirea stării de alertă cu încă o lună nu face decât să indice, încă o dată, impasul în care statul român este instalat, graţie propriei sale incapacităţi administrative de acţiune. Starea excepţională devine, pe măsură ce noile măsuri sunt...
Perfecţiunea abisală a lui Hitchock conferă filmelor sale intensitatea neliniştitoare a unor coşmaruri din care trezirea este imposibilă. Interviurile cu François Truffaut, cele din care se nasc monumentalul volum monografic, sunt testamentul pe care Alfred Hitchcock îl lasă celor de...
În plină pandemie, în preajma probabilei extinderi a stării de alertă, (extindere care ar face ca intervalul pe care îl traversăm acum să fie cel mai lung interval postbelic de limitare a exerciţiului libertăţilor constituţionale) DIICOT decide, cu înţelepciune oportună...
Nefardată şi neretuşată, imaginea statului român este aceea a unui stat eşuat. Luciditatea ne impune, ca naţiune, datoria de a reacţiona, căutând drumul care să ne ofere posibilitatea unui viitor. De aproape patru luni de zile, cetăţenii acestei ţări...
Orice poveste de dragoste care se încheie în moarte şi dor are atributul unei tragedii. Iar ecranizarea lui Arthur Hiller după romanul lui Erich Segal conferă poveştii ceea ce doar cinematograful poate dărui, ca laborator al viselor: simplitatea sobră a...
Pandemia a fost un test pe care statul român nu a reuşit sa îl treacă decât parţial, ezitant şi grotesc. Ceea ce Guvernul a ales ca strategie de comunicare, în lunile stării de urgenţă, în acord cu televiziunile devenite...
Umbra lui Fritz Lang se întinde asupra veacului XX: longeviv, genial, inovator, Lang este unul dintre cei care întemeiază nu doar un limbaj cinematografic, ci şi o întreagă mitologie. Asemeni lui Hitchcock, Lang întră în substanţa “noului val” francez ca...
În clipa în care o televiziune de ştiri devine portavocea unui infractor de drept comun, al cărui monolog este transformat în manifestul politic al unui persecutat politic, al unui prizonier de conştiinţă, ideea de decenţă publică este contrazisă, dramatic, iar...
Există chipuri şi voci care seduc ca o expresie a tainei pe care o oglindesc. Există chipuri şi voci care se sustrag clasificărilor facile, ca şi cum propria lor legendă ar rezista încercării de a le ordona in căsuţe cuminţi...
Lecţia revoluţionară pe care radicalii americani o predau umanităţii a inclus un nou capitol pedagogic: după reacţionarul Washington, un anume Cervantes, îndepărtat autor european al unui obscur roman de început de secol XVII, a fost eliminat din canon, iar statuia...
Ceea ce părea de neimaginat a devenit, în era digitală, fapt divers consemnat ca atare: o statuie a lui George Washington a fost vandalizată şi doborâtă într-un oraş american. Fondatorul republicii a fost denunţat de noile gărzi roşii americane ca...
Revenirea la Lino Ventura înseamnă revenirea la sursele de energie, de tandreţe şi de strălucire ale unui cinematograf care nu mai este, astăzi, decât o amintire. De la Jean Gabin, cel care i-a fost maestru, Lino Ventura a învăţat această...
Practica de mutilare critică pe care o exersau asupra clasicilor pontifii realismului socialist din democraţiile populare redevine un semn al corectitudinii intelectuale. Jdanovismul este, în noua era digitală, norma în funcţie de care opera de artă este evaluată. Ceea...
Şarmant, rebel, neliniştit, extravagant, grandilocvent, îndrăgostit, cinic, răsfăţat: măştile pe care Belmondo le poartă, vreme de jumătate de veac, sunt cele ale unui personaj inclasabil. Alături de Delon, Belmondo a întruchipat, pentru atâţia dintre noi, capacitatea de a visa, capacitatea...
Cei treizeci de ani de postcomunism ai României stau sub semnul anului 1990: lunile de atunci au modelat viitorul care a devenit prezentul în care suntem prizonieri. Personajele şi faptele de atunci pot să pară istorie, dar semnele lor sunt...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
