Close-up: Fritz Lang


Umbra lui Fritz Lang se întinde asupra veacului XX: longeviv, genial, inovator, Lang este unul dintre cei care întemeiază nu doar un limbaj cinematografic, ci şi o întreagă mitologie. Asemeni lui Hitchcock, Lang întră în substanţa “noului val” francez ca un semn al inspiraţiei şi al creativităţii insurgente. Imaginea crepusculară a lui Lang în Le mépris al lui Godard este efigia unui întreg trecut ce se confruntă cu dilemele fragilităţii propriei arte.

 

Identitatea lui Lang este una central-europeană. Prin educaţie, sensibilitate, viziune, el aparţine acelui mediu care, în veacurile XIX şi XX, a modelat profilul modernităţii înseşi. Lang s-a dorit a fi un demiurg, iar polivalenţa sa a fost oglindirea acestei patimi faustice. În deceniile de dinainte de exilul provocat de barbaria nazistă, Lang edifică o operă a cărei monumentalitate nu încetează să fascineze. De o parte şi de alta a graniţei filmului mut, scriitura lui Lang îşi păstrează, întreg, potenţialul ei profetic.

Iar ceea ce Lang creează, în aceşti ani de până la 1933, defineşte legenda care îl va înconjura. Profilul din Metropolis, cu al său maşinism expresionist, devine cel la care o linie a sf-ului se va raporta, inevitabil. În mişcarea de energie mitică din Nibelungii se simte vibraţia fantasticului epopeic ce uneşte literatura şi filmul. În Doctor Mabuse, inconştientul şi fantasmele ajung la suprafaţa unei lumi tulburate. În M, simbioza dintre arta lui Lang şi expresivitatea maladivă a lui Peter Lorre acordă acestei capodopere dimensiunea de abisalitate în care se poate regăsi neliniştea Germaniei înseşi, în pragul catastrofei naziste.

Pentru Lang, ca şi pentru atâţia alţii, Germania naţional-socialistă nu mai poate fi patria lor: exilul lui Lang este ocazia de a transporta, în Statele Unite, elementele acestei arte ce dăruieşte camerei de filmat profunzimea narativă ce sfidează clişeele. Anii americani ai lui Lang nu mai au intensitatea celor germani, dar rămân, în pofida compromisurilor, marcaţi de aceeaşi amprentă a geniului. Fury este capodopera în care intervalul american al lui Lang îşi atinge punctul cel mai înalt. Expresionismul revine, aici, spre a încadra istoria celui pe care verdictul mulţimii oarbe îl îndeamnă spre cruzime şi nebunie: chipul lui Spencer Tracy se încarcă de povara acestui rău care nu poate fi oprit. În Scarlet street şi The woman in the window, Lang explorează, în logica filmului noir, teritoriul ambiguu şi mişcător al pasiunii sexuale: Edward G. Robinson întruchipează acest personaj a cărui viaţă mediocră este tulburată de erupţia feminităţii răvăşitoare.

Cariera lui Lang se încheie prin revenirea în Germania Federală, acolo unde dipticul indian închipuie un tablou de senzualitate carnivoră. Lang devine, în viaţă fiind, imaginea memoriei artei cinematografice. Conversaţia, memorabilă, dintre el şi Godard este epilogul melancolic al unei cariere, testamentul său intelectual şi mărturia unei vârste ce ne pare, astăzi, atât de îndepărtată şi de improbabilă.

 

Articol apărut şi pe LaPunkt.

 

Print Friendly, PDF & Email

Articole din aceeaşi categorie:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.