Pesedismul: ghid de supravieţuire

Pesedismul a supravieţuit prăbuşirii regimului Dragnea. În pofida predicţiilor care păreau să sugereze un cataclism ce i-ar fi fost fatal, PSD continuă să fie cea mai redutabilă dintre forţele opuse modernizării statului. Cât despre natura cordială a relaţiilor pe care PSD, sub domnia lui Marcel Ciolacu, le întreţine cu Victor Ponta, noua strategie nu face decât să anunţe o coaliţie sudată de interese şi de uri comune.

 

Ceea ce nu putem ignora este maniera în care pesedismul este capabil să îşi conserve influenţa sa politică: veriga esenţială în acest lanţ trofic al cleptocraţiei feseniste este administraţia, centrală şi locală. Ca succesor al unui partid-stat, el însuşi partid-stat, PSD trăieşte în simbioză cu autoritatea parazitată de el. Pentru PSD, alegerea în favoarea unui singur tur la desemnarea primarilor este cât se poate de naturală: divizarea Opoziţiei îi oferă o şansă de consolidare neaşteptată.

PSD poate trece peste un interval de opoziţie parlamentară atâta vreme cât fiefurile sale locale sunt intacte. În acelaşi timp, neutralitatea binevoitoare a statului pe care l-a controlat este un alt factor ce limitează prejudiciile ieşirii de la guvernare. Perioada de glaciaţiune actuală poate anunţa un reviriment.

Pesedismul posedă forţa remarcabilă de adaptare pe care i-o conferă familiaritatea cu mediul instituţional şi economic modelat de reţelele instituite de fesesnism. Guvernarea locală satrapică, întruchipată de primarii şi de preşedinţii de Consiliii Judeţene, este temelia pe care se ridică edificiul de spoliere al statului. Complicităţile de aici întăresc subdezvoltarea, de unde şi starea de dependenţă a atâtor comunităţi.

De la Bucureşti până la Iaşi, primarii pesedişti pot privi cu optimism perspectivele lor de realegere. Gabriela Firea este, poate, cel mai dramatic caz în care modul de scrutin actual a facilitat ascensiunea fulminantă. Capitala pe care o gestionează nu are nimic din dinamismul reformator al Clujului sau Oradei. Tiparul aplicat este cel al Voluntariului vecin. Căderea în kitsch şi în incompetenţă este bilanţul unui mandat de edil.

Pesedismul are, în genomul său, resurse de supravieţuire ce desfid imaginaţia naivă. Actuala ordine constituţională este cadrul în care pesedismul poate să îşi menţină ponderea sa decisivă. Spectacolul acestui Parlament justifică urgenţa regândirii manierelor prin care deblocarea politică poate avea loc.

Despărţirea definitivă de pesedism trece, obligatoriu, prin refondarea statului şi regenerarea guvernării locale. Compromisurile de parcurs sunt reţeta graţie căreia fesenismul poate creşte şi poate dura. După trei decenii de la 1989, românii trebuie să aleagă între marasm şi direcţia politică a demnităţii umane,libertăţii şi transparenţei. Timpul ambiguităţilor a trecut.

 

Articol apărut şi pe MarginaliaEtc.

 


Google News icon  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News


Print Friendly, PDF & Email

Alte articole ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.