Istoria este din nou în mişcare: remarca lui Raymond Aron este cea sub semnul căreia se află timpurile noastre. Iar acestei istorii in mişcare, cu toate incertitudinile ei, nu îi putem opune, în aceeaşi linie a realismului aronian, decât luciditatea....
Destinul lui Ronald Reagan s-a implinit, simbolic, în anii în care, ieşite din catastrofa războiului din Vietnam, Statele Unite păreau prizonierele stagnării economice şi eşecului în politica internaţională. Destinul lui Ronald Reagan a fost acela de a reînvăţa, cu entuziasm...
Departe de cacofonia politicii româneşti şi de iresponsabilitatea senină cu care o elită provincială şi mioapă refuză să accepte provocările unei lumi globale, războiul din Ucraina continuă, iar tragedia din Europa Centrală şi de Est rămâne, asemeni luptei pe care...
La un an de la pogromul genocidar din 7 octombrie 2023, Iranul a traversat un alt Rubicon, atacând Israelul cu rachete balistice. Pe frontul din Ucraina, în pofida rezistenţei eroice a soldaţilor de la Kiev, un alt oraş strategic este...
Dedicat mamei mele, Mihaela Stanomir, cea atât de cehoviană Cehov este unul dintre cei ce nu au dorit să fie profeţi şi educatori. Cehov este unul dintre cei care nu au aderat la o estetică a angajării ideologice, în numele...
În era digitală, stăpânită de relativism moral şi de nelinişte mesianică, George Washington pare o statuie alcătuită dintr-o marmură ce ne pare inaccesibilă, celor de astăzi. Se află cuprinse în destinul pe care şi l-a făurit, sieşi şi patriei sale,...
Dominate de un sentiment al mediocrităţii, alegerile prezidenţiale din toamna lui 2024 nu par să fie un reper pe agenda conversaţiei publice din România. Dincolo de volumele care urmează să fie publicate, dincolo de chipurile de pe panouri, dincolo de...
Salonul numărul 6 din oraşul fără nume este însuşi infernul. Dar nu infernul celest şi muzical al lui Dante, nu cel geometric şi terifiant al lui Kafka, nu cel milanez şi atât de straniu al lui Buzzati. Infernul cehovian este...
Închinat memoriei lui Raymond Aron Iluzia jupiteriană a preşedintelui Macron a fost spulberată: jocurile olimpice nu au întrerupt războiul, iar agresiunea rusă împotriva Ucrainei merge mai departe. Căci în logica confruntării ce a debutat în urmă cu un deceniu, prin...
Dintre toate drumurile lui Cehov, cel spre colonia penitenciară Sahalin este cel mai profund şi neliniştitor. La capătul său se află întâlnirea cu infernul: un infern concret, precis în detaliile sale geografice, un infern populat de cei pe care Cehov...
Politica este, pentru foarte mulţi dintre contemporanii noştri, un exerciţiu al nemăsurii utopice: realitatea trebuie să lase loc, în ritm de marş triumfal, acelui mâine în care să se adune toate promisiunile progresului. Umanitatea care va locui acest viitor...
Mai este posibilă guvernarea limitată în această eră a delirului demagogic şi a masificării digitale? Mai este cu putinţă ca libertatea şi liberul-arbitru să fie apărate în faţa avansului etatist? Se mai poate spera la un viitor care să nu...
Mamei mele, cea atât de cehoviană Viaţa lui Cehov nu are nimic din exaltarea profetică sau din elanul mesianic ce domină carierele atâtora dintre artiştii ruşi care îi sunt contemporani. Acolo unde alţii aleg gesturile largi şi vocaţia de pedagog...
Războiul din Ucraina este întoarcerea istoriei despre care adepţii pacifismului credeau că este doar o relicvă a “războiului rece”. Agresiunea, frica, anxietatea revin, iar toate acestea sunt parte din peisajul confruntării ce devine una globală. Căci a gândi invazia...
Spre a relua titlul clasic imaginat, cândva, de Sir Isaiah Berlin, Raymond Aron s-a plasat, în veacul XX, împotriva curentului: în răspăr cu marile cauze ale progresului, ostil faţă de proiectele totalitare şi coloniale, fidel logicii atlantice în clipele de...
Ceea ce o guvernare limitată nu poate promite este salvarea colectivă şi plenitudinea fericirii. Modestă, fermă şi pragmatică, ea se mărgineşte să permită oamenilor să se dezvolte, organic, în spaţiul de autonomie conferit prin drepturile naturale pe care le deţin. ...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
