Luciditatea lui Cehov se naşte în anii de ucenicie ai scriitorului: modestia începuturilor sale, de truditor în coloanele revistelor satirice ruse, explică tenacitatea cu care scriitorul a refuzat himerele utopice şi patetismul profetic. Departe de piscurile utopizante ale intelighenţiei, medicul...
O pasiune a voyeurismului pare să domine pe cei ce locuiesc în pântecele erei digitale: privirea contemporanilor noştri este grăbită, lacomă, pătimaşă, animată de un instinct al explorării şi al exploatării. Lumea din jur este asemeni unei postări de pe...
Carnetele sunt extraordinarul jurnal de idei ţinut de Camus cu acea rigurozitate visătoare care i-a definit spiritul creator. În paginile lor intimitatea camusiană se înfăţişează în întreaga ei subtilitate. De la însemnările în care se prefigurează textele operei până la...
La centenar, Constituţia de la 1923 întruchipează paradoxurile epocii interbelice: mai mult decât oricare alt text, ea ilustrează reuşitele şi imperfecţiunile sistemului de guvernare al României Mari. Lichidată în 1938 de lovitura de stat carlistă, repusă în vigoare parţial...
Seria de volume Humanitas marcând centenarul Monicăi Lovinescu nu este doar ocazia de a evoca exemplaritatea unui destin, ci şi prilejul de a omagia, prin recitire şi revenire, o întreagă operă. Căci în cazul Monicăi Lovinescu biografia croită prin curajul...
Recitirea lui Edmund Burke este, în era digitală, un exerciţiu de insurgenţă “reacţionară”. Nimic din ceea ce constituie viziunea lui Burke nu pare să mai aibă sens în lumea locuită de noi. Nerăbdarea prezentului, frenezia experimentului utopic, ignorarea trecutului, toate...
La un an de la declanşarea agresiunii sale împotriva Ucrainei, Federaţia Rusă rămâne fidelă aceluiaşi tipar al crimei şi al minciunii de stat. Stalinismul este îndrumarul acţiunii putiniste. El inspiră nu doar politica externă, animată de o vocaţie a pirateriei...
Dragostea din prozele lui Cehov nu are nimic stihial, mesianic sau pedagogic. Ea se sustrage, prin ambigua ei energie, oricărei lecturi moralizatoare. Niciodată pe deplin împlinită, mereu în vecinătatea ratării, singurătăţii şi a morţii, dragostea îşi precizează conturul ei melancolic...
La aproape un an de la invazia rusă, războiul a devenit realitatea cotidiană în Europa centrală. Ceea ce părea de neimaginat în anii de după 1991 este, în zilele noastre, un fapt care intră în economia fluxurilor de ştiri: oraşe...
Republica Populară Română se naşte în clipa în care, în faţa unui tribunal militar, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache compar spre a fi acuzaţi de trădare de ţară. Regatul României se prefăcea, graţie acestei înscenări staliniste, în democraţie populară. Aparenţele...
La aproape un an de la debutul agresiunii sale împotriva Ucrainei, Federaţia Rusă, neabătută de la parcursul ei criminal, se dedică războiului cu aceeaşi ferocitate ca în prima zi. Înfrângerile, sancţiunile, oprobriul internaţional nu schimbă cu nimic hotărârea Rusiei de...
Comunismul este un regim care ia în serios literatura. Indiferenţa faţă de cuvântul scris ar fi o probă de iresponsabilitate ideologică. Totalitarismul, ca edificiu destinat să încadreze întreaga societate, nu îl poate ignora pe scriitor. Iar complicitatea cu tirania este...
2022 a fost un an al războiului şi al barbariei, cel în care sfidarea Rusiei a atins punctul culminant al agresiunii făţişe. De la finele lui februarie, Ucraina a fost supusă unui asalt a cărui menire nu mai putea fi...
Rusia lui Putin a acoperit, cu vuietul sângeros al canonadelor sale, vocea celeilalte Rusii: în acest ocean de propagandă, de crimă şi de laşitate, decenţa şi demnitatea, memoria şi sensibilitatea devin prezenţe subversive. Ca şi în vremea Generalissimului Stalin, Rusia...
Ziua naţională este în România ocazia de a etala pioasele locuri comune ale mediocrităţii politice. Memoria anului 1918 şi a miracolului de atunci este invocată, ritualic, de cei care nu mai au nimic în comun cu înaintaşii omagiaţi. Beţia de...
Neliniştea care îl locuieşte pe Camus nu este absentă nici din textele sale de călătorie: schiţe ale paginilor care vor veni, laborator de idei şi spaţiu de rezonanţă, consemnările celor două călătorii în Americi sunt şi un portret al scriitorului...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
