Vladimir Putin se priveşte pe sine în oglinda istoriei ruse. Asemeni lui Stalin, înaintaşul venerat, Preşedintele Federaţiei Ruse îmbracă mantia unui ales al destinului. Invazia din Ucraina este doar un capitol din marea luptă de veacuri a ruşilor pentru reunirea...
Reflecţiile despre comunism încheie, simbolic, monumentala istorie mondială a comunismului. Pentru Thierry Wolton, ca şi pentru direcţia intelectuală de la care se revendică, crima de stat şi barbaria nu sunt un accident, ci consecinţa legică a dominaţiei ideologiei. Înainte de...
În Rusia strivită de autocraţia lui Nicolae I, pariul intelectual devine pariu existenţial. Condiţia Rusiei este, din chiar deceniul ce urmează revoltei decembriştilor, obsesia în jurul căreia se organizează întregul efort de reflecţie. Rusia şi destinul ei sunt reperele la...
Oraşele bombardate şi gropile comune sunt efigia acestor trei luni de război purtat de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei. Şi nu este nevoie de un simţ special al clarităţii morale pentru a înţelege că barbaria sovietică renaşte, spre a bântui continentul....
Doi francezi aleg să călătorească spre viitor în secolul al XIX-lea: marchizul de Custine şi Alexis de Tocqueville. Le este dat să întrevadă, graţie extraordinarei lor puteri de pătrundere intelectuală, căile pe care umanitatea le va urma în secolul XX:...
Două secole se scurg între anexarea Basarabiei şi anexarea peninsulei Crimeea: două veacuri marcate, în spaţiul eurasiatic, de o constantă, aceea a expansiunii imperiale ruse. De la Baltica la Marea Neagră, din Asia Centrală şi Caucaz până către Polonia, Rusia,...
Intelighenţia rusă nu are un corespondent în Occident: prin pasiunea cu care îşi asumă interogaţiile politice, prin ascetismul cu care se dedică meditaţiei în marginea viitorului Rusiei înseşi, prin radicalismul pe care îl lasă moştenire secolului XX, ea devine actorul...
Mesianismul rus îşi află, astăzi, în Putin imaginea sa tragică şi criminală. Războiul din Ucraina este ocazia de a reafirma, prin bombardamente şi jafuri, excepţionalismul unui stat al şi al unui popor. Sarcina Rusiei este, acum, ca şi în urmă...
De ce este Rusia lui Putin altfel şi de ce standardele de conduită ale naţiunilor civilizate au încetat să i se mai aplice? Iată întrebarea care pare să producă, astăzi, un sentiment de perplexitate. După decenii de “pragmatism”, după...
Asemeni Uniunii Sovietice, Federaţia Rusă este un imperiu al răului: formula memorabilă a lui Ronald Reagan devine, în zilele noastre, sintagma ce surprinde esenţa însăşi a unui regim politic. Răul sovietic, cel care a bântuit secolul XX, se reîntrupează în...
Cartea Monicăi Pillat, Bunicul meu fără mormânt. Gheorghe Ene Filipescu, este o poveste despre o altă Românie, despre acea Românie detestată şi urâtă de comunism, despre acea Românie care şi-a aflat sfârşitul în mizerie, în singurătate, în exil, în detenţie...
Barbaria a fost, din clipa zidirii leniniste, esenţa puterii sovietice. Prin amestecul de duplicitate, fanatism şi crimă de stat, comunismul a instituit un tip de regim care a acordat barbariei rolul de temelie al puterii de stat. Totalitarismul sovietic a...
Putinismul este staţia terminus a istoriei ruse ca istorie imperială. În sinteza de agresivitate militară, mesianism panslavist şi represiune internă se poate citi linia unei întregi evoluţii. Cinci secole de imperialism rusesc se află concentrate în războiul din Ucraina. ...
Barbaria a devenit, o dată cu invazia Ucrainei, politica de stat a Federaţiei Ruse. Rusia a ales să folosească, în acest război de agresiune, teroarea îndreptată împotriva civililor. Decizia de a a lovi, sistematic, ţinte fără semnificaţie militară plasează Rusia...
Şi poate că nimic nu ilustrează mai dramatic stilul destinului lui Cehov decât tragismul stoic al agoniei sale. În faţa morţii, fiinţa fragilă care mai rămăsese îşi păstra întreaga ei decenţă, întâmpinând sfârşitul cu o stranie împăcare. Modestia unei vieţi...
Există o nerăbdare fanatică a optimismului radical, o nelinişte care se naşte din aspiraţia de a zidi, aici şi acum, cea mai luminoasă dintre lumile posibile. Şi din această nerăbdare a căutării perfecţiunii se naşte şi tentaţia acelei politici care,...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
