Putinismul este staţia terminus a istoriei ruse ca istorie imperială. În sinteza de agresivitate militară, mesianism panslavist şi represiune internă se poate citi linia unei întregi evoluţii. Cinci secole de imperialism rusesc se află concentrate în războiul din Ucraina. ...
Barbaria a devenit, o dată cu invazia Ucrainei, politica de stat a Federaţiei Ruse. Rusia a ales să folosească, în acest război de agresiune, teroarea îndreptată împotriva civililor. Decizia de a a lovi, sistematic, ţinte fără semnificaţie militară plasează Rusia...
Şi poate că nimic nu ilustrează mai dramatic stilul destinului lui Cehov decât tragismul stoic al agoniei sale. În faţa morţii, fiinţa fragilă care mai rămăsese îşi păstra întreaga ei decenţă, întâmpinând sfârşitul cu o stranie împăcare. Modestia unei vieţi...
Există o nerăbdare fanatică a optimismului radical, o nelinişte care se naşte din aspiraţia de a zidi, aici şi acum, cea mai luminoasă dintre lumile posibile. Şi din această nerăbdare a căutării perfecţiunii se naşte şi tentaţia acelei politici care,...
Operaţiunea militară specială rusă de pe teritoriul Ucrainei, spre a relua terminologia oficială de la Moscova, este o declaraţie de război. Ea este, dincolo de eufemisme şi de ipocrizie, un act de agresiune îndreptat nu doar împotriva unei naţiuni suverane,...
Vreme de decenii, URSS a fost un bastion al păcii: armatele ei nu luptau decât pentru a elibera popoarele nevinovate de sub asuprirea imperialistă. Paşnică şi senină, URSS înfrunta agresivitatea Statelor Unite cu energie marxist-leninistă. O tenace propagandă învăluia întreg...
Vladimir Putin nu este nici un accident al istoriei, după cum nu reprezintă un caz psihiatric. Preşedintele Federaţiei Ruse întruchipează, în toată agresivitatea sa barbară, statul rus: un stat care a cărui unică vocaţie a fost expansiunea teritorială şi împilarea...
Alocuţiunea de aseară a lui Vladimir Putin a rezumat, dincolo de delirul demagogic, liniile centrale ale politicii Federaţiei Ruse în raport de Ucraina. Vladimir Putin a a tăgăduit dreptul la existenţă al unei naţiuni: ca şi pentru autocraţii din dinastia...
În epoca corectitudinii politice şi a fanatismului digital, silueta lui Sir Isaiah Berlin este una suspectă şi reacţionară. Adepţilor progresului scepticismul şi pluralismul său li se înfăţişează ca tot atâtea semne ale refuzului de a adera la o pedagogie, mântuitoare,...
Procesiunea de vizite şi de convorbiri telefonice din aceste zile este semnul prin care măreţia Rusiei imperiale este reafirmată. Majestatea palatului în care Putin îşi întâmpină oaspeţii este imaginea însăşi a barocului stalinisto-ţarist al regimului de la Moscova. Forţa militară...
5 februarie 1953, 5 februarie 1963: două zile din istoria RPR, două zile în care se concentrează imaginea terifiantă a crimei de stat. Aruncaţi în pântecul de chinuri al spaţiului carceral românesc, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au înfruntat ceea...
Rusia lui Putin preia de la URSS un concept de stat, întemeiat pe control intern şi pe agresivitate externă. Rusia lui Putin nu poate exista, ca şi URSS, în absenţa inamicilor responsabili pentru ameninţarea fiinţei ei. În mitologia putinistă, NATO...
Ce mai rămâne astăzi din amintirea lui Alexandru Averescu, cel care a fost, în Marele Război şi în anii de după acesta, imaginea unei speranţe şi întruchiparea unui mit? Poate că doar statuia nobilă a mareşalului şi mausoleul în care...
24 ianuarie este punctul de plecare al unei istorii ce ne cuprinde şi pe noi. Statul care se conturează acum se întemeiază pe câteva opţiuni care se dovedesc fatidice: alianţa dintre vocaţia centralizatoare şi reflexele autocratice modelează viitorul modernităţii noastre...
Secolul XX românesc începe cu adevărat în martie 1906, în piaţa Teatrului Naţional din Bucureşti, acolo unde lupta pentru limba română, instigată de Nicolae Iorga, coboară în stradă. Oricât de modest în aparenţă, acest incident marchează o trecere a Rubiconului....
Vreme de decenii, comunismul românesc a sărbătorit, cu fast, ziua de 30 decembrie. Filme, piese de teatru, romane, poeme au participat la edificarea unui mit fondator. Republica populară devenea, în această istorie a zidirii, momentul în care aspiraţiile de libertate...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
