Republica Populară Chineză sau noul totalitarism

Departe de a fi un cuvânt al trecutului, parte a unui veac ce părea să fi ajuns la capătul lui în anul 1989, totalitarismul este un termen ce desemnează un posibil viitor al umanităţii. Eliberat de complexe, plin de energie, temerar şi militant, totalitarismul este, din nou, pregătit să înfrunte ordinea libertăţii. Idealurile sale sunt cele în numele cărora regimurile comuniste au domnit, vreme de decenii. Manipulând tehnologia, totalitarismul este pe cale să îşi făurească  un sistem redutabil de fortificaţii şi de alianţe: acum, ca şi în urmă cu un secol, intenţia sa este dominaţia globală.

Iar ţara care ilustrează acest model al despotismului digital este Republica Populară Chineză. Desprinsă de iluziile democratizării, dedicată unei înarmări realizate în ritm de marş forţat, condusă de un dictator ce aspiră la preşedinţia pe viaţă, spre a fi un alt Mao al patriei sale, China comunistă a înlocuit URSS ca farul dinspre care radiază această energie liberticidă. Revizionismul chinez nu este cu nimic mai puţin agresiv decât putinismul, iar metodele sale sunt un amestec insidios de infiltrare lentă şi de agresivitate militară. Imperiul celest al  tiraniei tehnologice este cea mai redutabilă ameninţare la adresa ordinii întemeiate pe transparenţă şi pe domnia legii. Alternativa pe care o schiţează este imaginea distopică a controlului total.

Cartea lui Kai Strittmatter, Noua dictatură. Supravegherea digitală ca politică de stat  în China, prefaţată de Thierry Wolton, tradusă acum în limba română la editura Humanitas, este una dintre cele mai remarcabile şi pătrunzătoare analize ale acestui nou totalitarism. Precisă şi profetică, ea propune anatomia unui stat a cărui politică internă şi externă se definesc prin ambiţia de a elimina liberul-arbitru al oamenilor şi naţiunilor. Ochiul marelui părinte se întinde asupra întregii Chine.

China comunistă a ales să nu fie o altă Uniune Sovietică. Refuzul de a accepta liberalizarea autentică a condus, în mod natural, la alcătuirea unui model de stat în care o formă patologică de capitalism dirijat să se suprapună peste monopolul ideologic comunist. Sinteza de dezvoltare rapidă şi de despotism implacabil, iată reţeta ordinii chineze.

Profilul reconstituit de Kai Strittmater este cel în care acest model totalitar a ajuns la apogeul orwellian al puterii sale. China comunistă a reuşit, asemeni Germaniei naziste, să înhame tehnologia la carul triumfal al tiraniei. Deceniile de creştere au alimentat acest apetit dictatorial. Ceea ce părea de neimaginat în secolul XX este realitatea cotidiană a Chinei lui Xi Jinping.

Cazul chinez este unul care dovedeşte până la ce punct revoluţia digitală poate oferi ocazia perfecţionării totalitare. Ideologia oficială, cea în care marxism-leninismul se întâlneşte cu preceptele confucianiste, priveşte controlul şi supunerea ca pe temelia întregii sale ordini. Iar  era digitală este cea în care această ambiţie infernală de intruziune poate fi realizată.

În cele din urmă, lumea digitală chineză este un imens lagăr de concentrare: totalitarismul se serveşte de tehnologie spre a strivi orice formă de critică şi de contestare. Ochiul partidului este, acum, un ochi digital. Sistemul de credit social este cea mai rafinată temniţă pe care a închipuit-o vreodată totalitarismul. Traseul omului chinez este condiţionat pavlovian. Orice abatere este sancţionată, iar ereticul încetează să mai existe.

Ordinea totalitarismului digital este astfel gândită încât să se asemene unui labirint din care nu există ieşire. Căci R.P. Chineză pătrunde, cu noile sale tehnologii, acolo unde stalinismul nu putea ajunge, în intimitatea minţii celui care rezistă terorii de stat. Libertatea de gândire şi de acţiune este, în acest nou teritoriu al viitorului, imposibilă.

Rafinamentul tehnologic explică şi diferenţele dintre totalitarismul chinez şi autocraţia putinistă. Gradul de control exercitat de  partidul unic în China face ca represiunea de la Moscova să apară ca o relicvă a trecutului. Regimul chinez are ca scop asumat modelarea unui viitor din care orice urmă a libertăţii să fie alungată. Un Winston Smith devine de neimaginat în noile vremuri ale Chinei comuniste.

Anatomia din volumul lui Kai Strittmater dezvăluie acea parte de despotism feroce pe care zeloşii admiratori ai Chinei o ignoră. China de azi este în centrul unei reţele de alianţe menite să submineze Occidentul: lumea chineză este o coaliţie revizionistă şi revanşardă. În Ungaria sau în Serbia, complexele resentimentare ale autocraţilor locali sunt întreţinute de China. Vizitele oficiale al dictatorului de la Beijing se organizează sub semnul unei slugărnicii  faraonice. În vecinătatea României, China îşi are propriile sale state clientelare.

Acest regim al noului totalitarism a permis, în anii de după 2022, supravieţuirea putinismului. China exploatează, cinic, dependenţa rusă de tehnologia ei: Rusia este noul vasal, obligat să  accepte,tacit, o poziţie de subordonare simbolică. Imperiul totalitar al Chinei cuprinde, treptat,  domeniul decrepit al Rusiei lui Putin.

Obsesia dezvoltată de China în  marginea Taiwanului este explicabilă prin natura misionară a noului totalitarism. Taiwanul ilustrează un alt drum al naţiunii chineze: unul care să  îmbrăţişeze domnia legii şi democraţia. Agresivitatea Chinei este motivată de această ostilitate ideologică implacabilă. Alternativa la ordinea cazonă a dictaturii cu ambiţii globale trebuie strivită, cu orice preţ.

În noul război rece al vremurilor noastre, China comunistă se află, alături de Rusia şi de Iran, în această axă a răului totalitar. Controlul intern alimentează agresivitatea externă. Vecinii Chinei sunt ameninţaţi şi hărţuiţi, în vreme ce infiltrarea globală este urmărită cu tenacitate. Duşmanul stigmatizat este comunitatea de naţiuni libere. Căci, dincolo de apelul ipocrit la  coexistenţă paşnică şi la primatul dreptului internaţional, se întrevede voinţa de  dominaţie  imperială a dictaturii de la Beijing, pregătită să zidească un viitor  al sclaviei tehnologice, cu ale sale ziduri digitale. Cartea lui Kai Strittmatter este o cale de a înţelege acest drum spre noua sclavie a hegemoniei chineze.

Articol publicat şi în Contributors.

  Urmăriți Puterea a Cincea și pe Google News