Războiul din Ucraina este întoarcerea istoriei despre care adepţii pacifismului credeau că este doar o relicvă a “războiului rece”. Agresiunea, frica, anxietatea revin, iar toate acestea sunt parte din peisajul confruntării ce devine una globală. Căci a gândi invazia...
Spre a relua titlul clasic imaginat, cândva, de Sir Isaiah Berlin, Raymond Aron s-a plasat, în veacul XX, împotriva curentului: în răspăr cu marile cauze ale progresului, ostil faţă de proiectele totalitare şi coloniale, fidel logicii atlantice în clipele de...
Ceea ce o guvernare limitată nu poate promite este salvarea colectivă şi plenitudinea fericirii. Modestă, fermă şi pragmatică, ea se mărgineşte să permită oamenilor să se dezvolte, organic, în spaţiul de autonomie conferit prin drepturile naturale pe care le deţin. ...
Poezia şi dragostea sunt duşmanii pe care tirania sovietică i-a urmărit, cu tenacitate. În această unire de sensibilitate şi devotament, stalinismul a văzut inamicul ordinii întemeiate pe frică, atomizare şi delaţiune. În această solidaritate de emoţie şi de intelect, dictatura...
Dedicat Mihaelei Stanomir Mihail Bulgakov nu a fost întemniţat de puterea sovietică. Mihail Bulgakov nu a fost exilat de puterea sovietică. Mihail Bulgakov nu a fost exterminat, prin frig, glonţ sau foame, de puterea sovietică. Mihail Bulgakov a fost îngropat...
Natura umană a fost privită de toţi fanaticii utopiei ca o materie ce se cere aşezată geometric în făgaşul perfecţiunii. Ţinta fanatismului utopic, cel din care se hrăneşte vocaţia totalitară, a fost una prometeică: omul eliberat din cătuşele făurite de...
În urmă cu optzeci de ani, într-una dintre cele mai temerare operaţiuni militare organizate vreodată, soldaţii americani, britanici şi canadieni debarcau pe plajele din Normandia. Întâmpinând o furtună de oţel, ei stabileau capul de pod fără de care viitorul unei...
La un secol de la publicare, Istoria civilizaţiei române moderne poate fi recitită ca una dintre piesele centrale în canonul modernităţii intelectuale autohtone. Departe de a fi un simplu obiect muzeal, exilat pe un raft al uitării respectabile, ea devine,...
Departe de a fi un cuvânt al trecutului, parte a unui veac ce părea să fi ajuns la capătul lui în anul 1989, totalitarismul este un termen ce desemnează un posibil viitor al umanităţii. Eliberat de complexe, plin de energie,...
Cum ar fi arătat o Românie din care teroarea comunistă să fi fost absentă? Care ar fi fost drumul unei naţiuni ale cărei temniţe să nu fi devenit mormântul unor Iuliu Maniu, Dinu Brătianu şi Ion Mihalache? Şi care ar...
Condiţia rusă este inseparabilă de obsesia ideilor. Poate mai mult decât în oricare alt spaţiu cultural, Rusia este marcată de această amprentă a interogării de sine. Cine suntem şi care este drumul pe care ne este menit să îl urmăm,...
Între reîntronarea imperială a preşedintelui pe viaţă şi celebrarea zilei victoriei, Rusia a trăit 2024, în acest mai, sub semnul tiraniei şi al războiului. Scenele de acum au avut, fiecare în parte, semnificaţia lor. Reconfirmarea autocraţiei înseamnă şi reconfirmarea imperialismului...
De mai bine de un deceniu, din momentul în care a atentat, pentru prima oară, la integritatea teritorială a Ucrainei, Rusia duce un război a cărui miză este cu mult mai ambiţioasă decât simpla redesenare a graniţelor. Stat revizionist, Rusia...
La doi ani de la atacul pirateresc pornit împotriva unui stat suveran şi independent, Ucraina, Federaţia Rusă se află în ofensivă pe fronturile de luptă, în vreme ce dictatura de la Moscova se pregăteşte pentru un scrutin destinat să ofere...
Scris de Ioan Stanomir · Published 9 februarie 2024 · Last modified 8 februarie 2024
Până la momentul fugii sale din RPR, Petru Dumitriu a fost asemeni unui Dorian Gray al democraţiei populare. Elegant, seducător, amoral, înveştmântat în mantia de scriitor laureat, parte a sistemului, dar nutrind ambiţia luciferică de a înfăptui ceea ce alţii...
Undeva, în memoria decolorată a manualelor de istorie şi a bibliotecilor, se păstrează imaginea îndepărtată a Adunărilor întrunite în cele două Principate, la 1857. Stau alături domni eleganţi îmbrăcaţi în redingote şi ţărani care îşi duc portul lor, fără ostentaţie...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
