Ascensiunea și prăbușirea comunismului nu pot fi înțelese fără conectarea experiențelor locale la centrul moscovit, inima sacră a revoluției mondiale, și impactul deciziilor sovietice asupra partidelor leniniste de la Shanghai la Paris, sau de la Praga la Mexico City. ...
Pesedismul a supravieţuit prăbuşirii regimului Dragnea. În pofida predicţiilor care păreau să sugereze un cataclism ce i-ar fi fost fatal, PSD continuă să fie cea mai redutabilă dintre forţele opuse modernizării statului. Cât despre natura cordială a relaţiilor pe care...
Obsesia Kremlinului de a promova public propria versiune asupra istoriei nu are nicio legătură cu „adevărul”, ci cu monopolul asupra „adevărului”. Străin sau rus, nu contează, dacă ești critic cu regimul Putin, poți fi oricând acuzat de fascism. Tactica...
Primele două volume din monumentala trilogie imaginată de Stephen Kotkin, Stalin, sunt cronica organizării celui dintâi stat comunist al lumii. Giganticul exerciţiu cosmogonic pe care Stalin îl realizează nu este decât încununarea ipotezei leniniste. Din materia loviturii de stat...
De mai multă vreme, un apropiat care urmărește evoluțiile din societatea actuală îmi atrage atenția asupra răsturnărilor spectaculoase care urmează să se petreacă. Fin analist al agendelor corect-politice și neo-comuniste, el a identificat de fiecare dată cu precizie „inovațiile” și...
Atunci când editorii prestigioasei reviste academice Slavic Review m-au invitat să recenzez cele trei volume monumentale de istorie a comunismului apărute la Cambridge, n-am realizat imediat ce sarcină dificilă îmi asumasem. Aveam de-a face aici cu cel mai bun nivel științific,...
Am parcurs – termen pe care nu-l echivalez cu lectura propriu-zisă – în zilele dintre Crăciun și Anul Nou cărțile și înregistrările audio-video ale câtorva poeți cunoscuți și pentru prestațiile lor scenice. Ce m-a interesat a fost să descopăr felul...
Nimic mai familiar decât reflexul de admiraţie pe care atâţia dintre contemporanii noştri îl resimt în faţa extraordinarelor realizări ale Chinei populare. Exclamaţiile lor, ce traduc o emoţie aproape religioasă, se înscriu într-un tipar istoric care defineşte secolul trecut. ...
George Orwell avea dreptate: în totalitarism trecutul este lucrul cel mai imprevizibil. Contrar unor opinii des auzite, amnezia nu are valoare terapeutică. Demistificarea legendelor comuniste este o datorie intelectuală și morală. Nimic nu a speriat mai tare grupul lui...
Manipularea prin frică s-a impus de-a lungul timpului ca o dimensiune dominantă a controlului autoritar, agresiv asupra lumilor în care viețuim. Iată de ce mesajul public, în presă, în jurnalismul cotidian, este tot mai poluat cu vești proaste. Un truc...
Între 1965 și 1987, România sub Nicolae Ceaușescu a reprezentat un fascinant exemplu de dictatură personală neo-stalinistă. Partidul Comunist Român, creat în 1921, era forța motrice a țării, dar, în realitate, Ceaușescu și clanul său îl anihilase ca organ de...
Atacurile la persoană, afectarea imaginii publice și a reputației membrilor GDS au fost neîncetate în cele trei decenii de la Revoluție. În ianuarie 2001, Curtea Supremă de Justiție îl obliga pe Ion Cristoiu, într-un proces civil, să plătească daune...
Dacă acum trei decenii lucrurile păreau mai clare, taberele mai bine delimitate, adevărul mai ușor de deosebit de minciună, astăzi deriva spre activism a jurnaliștilor, ideologizarea excesivă, ca și cum adevărul a căpătat culoare ideologică, fac spiritul critic să-și fi...
Vasile Paraschiv (1928-2011) a fost eroul autentic al luptei anticomuniste din România. A fost cel dintâi care, în atmosfera de teroare a perioadei Ceaușescu (idealizată astăzi de unii din motive ce se cer examinate separat), a îndrăznit să propună crearea...
O dată cu Lenin şi cu lovitura de stat bolşevică secolul XX începe cu adevărat. Dacă Marele Razboi este declanşatorul tragediei ce anunţă sfârşitul unei lumi, leninismul este formula în care viitorul familiar capătă chip. Lenin şi leninismul modelează tiparul...
E prematur cred să judecăm poziționările USR şi PLUS, dar nu putem refuza faptele. Dacă se vor repeta, alianța care a făcut un scor spectaculos la europarlamentarele de anul trecut se poate gândi să își schimbe numele. Mai întâi,...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
