Kołakowski rămâne cel mai important gânditor antitotalitar al Europei Centrale și de Est. Fără opera sa, salutată de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, spiritul libertății ar fi fost sărăcit, anemiat, mult mai puțin redutabil. Leszek Kołakowski (1927-2009) a nutrit...
Într-un perpetuum mobile al ipocriziei, se instalează insidios în societate ideea că eșecul școlar al elevilor e vina „sistemului-manualelor-profesorilor-miniștrilor-nuseinvestește6%” și, în genere, e vina a orice altceva în afară de prostia părinților și lenea elevilor. Da, sistemul are mari hibe...
La două decenii de la extinderea NATO în Europa de Est, cea mai mare deficiență a celei mai reușite alianțe militare din lume rămâne aici subdezvoltarea unei infrastructuri solide de apărare pentru a asigura o securitate comună. Intensificarea rapidă a...
Criza stângii europene este, de fapt, criza unei direcții din conștiința și practica politică a continentului. O direcție care-și reclamă originile din Asociația Internațională a Muncitorilor (Internaționala I), fondată de Karl Marx și alți doctrinari/militanți anticapitaliști, ori chiar din curentele...
Nu am vorbit despre partea educațională a cazului Baranga până nu mi-am luat cele mai bune informații pe care cineva, cu excepția președintelui, le poate lua în România. Lucrurile sunt clare pe partea politică: premierul are obligația să-i nimicească politic...
Omenirea parcurge, în lunile din urmă, un moment de condiţionare pavloviană. Ceea ce părea, până de curând, cronica unei eveniment distopic devine cotidianul lumii întregi. Frica de moarte pune în mişcare un mecanism ce educă, controlează, reprimă, limitează. Toate...
Securitatea a fost construită, asemeni Cekăi lui Felix Edmundovici Dzerjinski, drept „sabie și scut” servind interesele partidului comunist, respectiv ale nomenclaturii și liderilor acesteia. Au existat momente de relativă „scăpare de sub control”, însă acestea au fost efemere și Securitatea...
Unii gânditori fac distincția între o etică a intențiilor și una a consecințelor. În ceea ce mă privește, după decenii de studiere a problematicii Răului (Diavolului) în Istorie, nu cred în acuratețea acestei dihotomii. Iadul, s-a dovedit de atâtea ori,...
Scandalul creat de Gabriela Firea în jurul eșecului în alegerile pentru Primăria Capitalei a fost dominat de două voci la fel de stridente: a protagonistei și a presei. Jurnaliștii arondați cauzei, numiți de C.T. Popescu „hărmălăi”, au amplificat circul,...
În România anului 2020, starea excepţională, în variate forme, pare să fie privită de stat ca unica manieră de a administra societatea. România parcurge, astăzi, cel mai lung interval de restrângere al libertăţilor publice de după 1944: iată realitatea pe...
Revoluțiile, breșele istorice, marile convulsii politice nu încep într-o zi, o știm de la François Furet. Dar există clipe-simbol, momente care parafează despărțirile de „vechiul regim” de o manieră decisivă și de neuitat. Ziua de 4 iunie 1989 a...
Pornind de la confesiunea lui Hugo Pratt privitoare la cărțile care l-au inspirat, Umberto Eco ajunge, amuzat, la concluzia că personajele din Balada mării sărate citesc lucruri mult mai serioase decât cele invocate drept modele de către creatorul lor. ...
În urma ieșirii Europei de Est din comunism, prea puțini oameni s-au arătat îngrijorați de soarta minorităților regiunii. Singur printre liderii est-europeni, fostul președinte ceh Václav Havel (1936-2011) declara că atitudinea față de populația romă va deveni un fel de...
A existat, în primele orele de după anunţarea sondajelor realizate la ieşirea de la urne, un sentiment de euforie ce părea a sugera că PSD nu se află doar în recul, ci este pe cale de a deveni istorie, o...
Perioada perestroikăi este percepută în Occident, dacă nu și în Rusia, ca o etapă scurtă și intensă de tranziție de la totalitarismul sovietic la multiplele incertitudini ale Rusiei contemporane. Numind un fenomen istoric o perioadă de tranziție este sinonim cu a o...
Nu am avut multe momente memorabile ale acestei campanii electorale pentru alegerile locale. Am putea asigura dimensiunea explicativă a acestei stări de fapt – într-un mod ușor arogant, nu neapărat nedrept – prin formula celebră: de unde nu e, nici...
De ce Puterea a cincea? Este un joc de cuvinte între sintagma puterea a patra şi numele meu. De ce? Pentru că susţin necesitatea celei de a patra puteri, presa, într-o societate democratică. Pentru că mă încăpăţânez să cred că mai e nevoie şi de o presă onestă, care să nu insulte inteligenţa cititorului. Pentru că, în construcţia unei democraţii stabile, sănătoase, avem nevoie unii de alţii – cititorii inteligenţi, de presa onestă şi presa onestă, de cititorii inteligenţi.
